Scrisorile lui Stanca: Dragă Horia Tecău,

Horia TecauFoto: AP

Pe timpul meciului tău de la Wimbledon, deși vară, am tremurat ca-n gerul Bobotezii. De spaimă ... Deși nu prea era vreun pericol. Dar ceva gloanțe ne cam trecură pe la urechi. Văd că a ajuns un obicei ca la dublu scorul să fie mereu și mereu strâns.

Un break din prima parte să hotărască finalul... De aia e tenisul frumos. Dar, la naiba, pe mine nu mă interesa farmecul tainic al joculu , cât victoria, victoria, victoria ta! Alături de Jean-Julien Rojer. Uite, la Martina Hingins! A revenit după aproape 20 de ani și a recâștigat. Tot la dublu. Să știi însă că mi-a părut rău și de Mergea. Dar cu cine să ții, române? De fapt, recunosc, dacă ar fi câștigat el, tot cuvintele astea le utilizam. Dar cu adresantul inversat. Gen ”dragă Mergea, îmi pare rău de Tecău...”...că români suntem, imparţiali suntem. Dar era chiar o nedreptate divină dacă nici anul acesta tu n-ai fi câștigat. Eram pregătit și pentru asta. Te răzbunai pe Soartă la anu’. O păcăleai. Ajungeai în finală și acolo nu mai jucai, plecai acasă. Sâc! Glumesc și eu de bucurie. Căci Wimbledon ’15 m-a umplut de energii pozitive. Poate, unde l-am și văzut aproape integral. ca un intelectual cu simpatii sportive în vacanță. Lupte superbe. Estetice. Artistice. Antologice. Întâlniri cosmice... Dar, după musculoasa Serena - pe care n-o înghit decât când joacă cu Halep - să mai dea Domnul deși... și după Nole, balcanicul nostru, după Șarapova, frumoasa aia de ceară (păcat că vine de unde vine), am rămas cu sursa de energii bune de la Martina Hingis. Mereu zâmbitoare, destinsă, făcând pereche, iată, ca și Mergea (Bopanna), cu o indiancă la fel de solară în privire și comportament, Mirza. Una din cele 50 de vedete ale Asiei după ”Times”. Se completau perfect. Cu tot bănetul ce s-a câștigat ele s-au distrat. Miserupismul lor de tip Ilie Năstase le-au făcut identitatea cea mai solară. Primăvăratică. Le-au bătut pe Vesnina-Makarova. Prima, culmea!, s-ar traduce chiar ”primăvăratica”... Blondele versus brunetele. 

Dar, dragă Horia, în mai toate partidele ai fost fabulos. Ai avut, pe lângă celelalte intervenții, un serviciu adesea mortal, letal, otrăvitor...ce adjective să mai folosesc...? Las textul meu populist- sentimental cu ”ai bucurat un popor” e desuet...

Te pup pe suflet, pe serviciu...!