Scrisorile lui Stanca: Dragă Ioana Călugăreanu...
Aflu despre tine lucruri de natură să mă bucure. După ce îți cunosc avatarurile de mică. Fiindcă eu, spre deosebire de alți ziariști - destui, fie ei și de tv, te-am cunoscut, fiind prieten cu mama ta, încă de când stăteați pe Moșilor, colț cu Eminescu. Iar Anda mi te arăta - aveai 3-4 ani cred - și te mustra indirect. ”Uite-o, o vezi? E o neastâmpărată, nu ascultă deloc de mama!”
Dar care părinte nu face așa? Numai că tu te-ai dovedit a fi la fel și când ai crescut. Și, apoi după moartea Andei. Ai devenit un caz. Și grație televiziunilor, un caz național. Chiar de pe vremea când tatăl tău, Dan Tufaru, mai trăia încă. Pe vremea când conducem o revistă mondenă și cineva a publicat un articol dureros de adevărat despre comportamentul ”fiicei Andei”, fără știrea mea - eram în vacanță – o actriță m-a sunat indignată. “Cum puteți să publicați o asemenea insultă la adresa Andei?!”. A mamei tale. I-am spus că acesta era adevărul-adevărat, care nu poate fi eludat.
Am și acum dreptate devreme ce din anii ‘90 până azi tu – fiica Andei Călugăreanu - ești în atenția media. Și, cum știi, și a mea. Nu spun câte am făcut pentru tine, căci am făcut-o și pentru memoria dragei mele prietene Anda. Fac acest preambul ca să înțelegi mai bine de ce mă bucur azi pentru tine. Și cât de profundă e bucuria mea la cele aflate. Ți-ai găsit un om pe potrivă. Jumătatea aceea de care ai nevoie. Am văzut, spre bucuria mea, simplitatea melodramatică a exprimării sentimentelor voastre. El se bucură. Te consideră ”femeia vieții lui”, fiindcă gătești, faci curat. Simplu. Simplu de tot. Paralizant de simplu. El lucrează la o firmă de salubritate, iar tu la o florărie. Da, asta e soarta ”copilului” Andei. Eu unul, sper să văd filmul întreg. Căci ai anunțat și faptul că s-ar putea să fii însărcinată. Ce mă bucură, e și faptul că cei de la Kanal D te-au chemat nu ca să te batjocorească, să facă circ, ci cu tandrețea necesară cazului.
Bravo, Ioana! Și, dacă Napoleon a zis, sau se zice că a zis ”Numai să dureze!”, eu zic ”Dă, Doamne, să dureze!”.
