Scrisorile lui Stanca: Dragă Ionuţ Dolănescu,
Mi-e jenă mie - fost mai întâi adversar, dar care am terminat ca prieten al tatălui tău - să recunosc că am fost prieten cu Ion Dolănescu. Şi asta din pricina comportamentului tău harpagonic.
Fiindcă, prin tot scandalul ăsta cu împărţirea averii lui; tot circul ăsta care arată că eşti sfătuit de nişte proşti sau, mai grav, o faci după capul tău, denoţi şi conoţi... arăţi o cupiditate şi un neamprostism care contrastează cu generozitatea şi culanţa proverbiale ale tatălui tău... Zic: toate cap la cap, bot în bot, cur în cur, nu fac decât să-i întineze memoria lui Dolănescu.
Căci, ca mare vedetă ce era de zeci de ani, de a speriat şi conducerea de partid la cât de popular era - erau el, Benone Sinulescu, Irina Loghin - la ce mituri creaseră, legende, fabulaţii, puteai spune orice despre Ion. Că e beţiv. Şi nu era. Era om de chef. Mesean. Că era curvar. Şi nu era. Era un tip discret. Că nu avea talent. Dar ce talent avea... orice, orice, dar că era zgârciob, ciufut şi avar ca tine, nu!
Nu uita că şi tu ai copii. El nu a făcut decât să pună pe picior de egalitate - dacă egalitate se numeşte împărţeala discutată şi nefăcută cu Dragoş - cei doi copii ai săi. Dar se vede că tu te consideri „mai copilul lui" decât Dragoş. Şi lucrul ăsta mânie pe Dumnezeu. Nu-i mai supăra Pronia şi-n Săptămâna Patimilor! Nu te mai opinti să fii zgârcit! Că voi cântaţi asta, nu eu: „Strânge omul ca furnica/şi-n pământ nu ia nimica...".
Nu mai adaug faptul că tu, inconştientule, vrei să vinzi casa din str. Caimatei. Cuibul, sediul, comandamnetul spiritual, existenţial, templul artistului român Ion Dolănescu. Asta e o impietate, o măgărie incalificabilă. Cu cine oi semăna, nene? Că se vede, abia acum, că nu prea ai luat caracter de la el nici de prăsilă... Îl chinuieşti pe omul care trăieşte în Costa Rica cu gândul la România tatălui său. Care are trei copii de crescut. Şi, acolo, el nu e „fiul lui Dolănescu", aşa cum eşti tu aici, ci doar un cetăţean care se zbate existenţial. Cum poţi suporta să se petreacă asta cu fratele tău de sânge?... că nu mai pot scrie ce gândesc, să nu păcătuiesc în zilele acestea sfinte...
Du-te la Biserică cu grăbire! Spovedeşte-te! Îndreaptă-te! Căieşte-te! Că te-ai hagitudorisit de tot. Dar, să nu le faci ca un fariseu...
George Stanca
