Scrisorile lui Stanca. Dragă Ionuţ Popa,
Ne lași pe noi, amatorii, devoratorii de fotbal, cu nostalgii profunde față de celebra ta mustață... dar și cu mari regrete pentru dispariția din fotbal a spiritualei și coloratei dumitale persoană. Pe scurt, ai declarat că odată cu plecarea de la Poli Timișoara te retragi din fotbal. Mare pierdere și pentru fotbal, și pentru noi cei ce-l iubim.
Căci, să nu uităm - deși o facem adesea cu ochii roșii - fotbalul e un JOC. Nu un război care să verse sânge cu intrigi, rivalități mortale. E un joc naiv de copii cu mize false. E pe dracu, era asta de mult. Totuși, erai un actor fabulos în spectacolul fotbalistic. Comentai jocul fabulos. Realist, cu simț al auto-ironiei. Colorat, piperat, acidulat cu analcid și cerneluri violente. La fel era Sdobiș, altă figură... Retragerea mata e chiar fatală. Fiindcă ne lasă pe o tonalitate la fel de zglobie, dar ultra-subiectivă - cea a lui Gigi Becali. Căci, voila!, Mitică Dragomir s-a cam dus spre politic... nu știu de ce. Și ar mai fi la coloratură, Giovani Becali, împiedicat pare-se de o psihoză de post-prizonierat.Ne-am întors, deci, la o dictatură a opiniilor. Monotonă și monocromă - cea a lui Gigi. Tot e bine decât fără... Căci, îmi amintesc cât de greu ne-a fost și cât timp a stat în beciurile băsescane - arde-l-ar blestemele mele și nimic mai mult ! Nu pe Gigi, evident... Căci machidonul miliardar ne-a lipsit. Fizic și verbal... Viața fotbalistică de frunte era aridă fără miștourile naționale, fără umorul de tip creștin din one man-show-rile cu care Gigi ne răsfăța.În ceea ce te privește, cine știe, poate te răzgândești. Vrei să pleci cu lumânări pe gazon ca Luce... Dar ești încă băiat tânăr. Nu ai fason, și nici baston de pensionar. Mai poți, dragă Popică! Am iubit mereu ludicii din viața sportului, indivizii comici care luau jocul ca joacă, nu din cei înrăiți, constipați, băloși să câștige, nu să SE joace. Regele lor ar fi Rică Răducanu. Și Ilie Nastase... Ronaldinho, Messi pe-afară...Că ai iubit cu dăruire și umor fotbalul e clar. Apoi, cred că ești recordmen la a antrena moca, cu salarii trimestriale, bianuale sau de zefir. Ești un... Zefirelli al fotbalului... Antrnorul standard al sărăciei de piață, al economiei de sărăcie. Ca popii fără plată, Popică, rarissimi. Ca doctorii fără plată cum era dr Milcoveanu; ca și vindecătorul umanist Valerică Popa, care consulta omul amărât în parc - un Sfânt fără de arginți. Alt Popa..Popică, nu te retrage, tată, rămâi măcar așa, de sămânță... că ți se pierde specia. Dar dacă vrei la pensie - deși nu te văd, zău! - rămâi. O meriți cu prisos și recunoștință. Căci ești un model complex demn de o țară săracă, plină de imaginație. Vorba lui Nae Ionescu - nu e citat, e din memorie - dacă nemții au ”deșteptul satului”, noi românii suntem atât de deștepți încât avem doar ”prostul satului”. Unul singur.Pensie ușoară, Popică! Adio, dar rămâi cu noi...
