Scrisorile lui Stanca: Dragă Ionuţ Voicu - spre ştiinţă dlui Duru...,
Ionuţ, la meciul de joi ne-am întâlnit în tribună. Te-am întrebat dacă ai citit articolul despre devotamentul tău şi regretul că un om ca tine e nevoit să plece la mai bine...
Ai zis "da, a fost foarte frumos articolul!". Am zis "atunci, dai o bere?!". "Da!",... şi ai scos portofelul. Unde aveai - jur stimaţi telespectatori...! - o bancnotă de un leu. Incredibil. Şi atunci, cum să nu pleci oriunde, chiar dacă ai suflet sau inimă rapidistă, când stomacul tău e-n mişcare de protest din decembrie? Cum să nu te gândeşti cu evlavie, cu mâna pe Biblie, la bietul domnul Duru care cu lacrimi în ochi ne trimite pe lumea cealaltă. Lumea ligii 2. Fără bani. Fără voinţă. Fără puterinţă. Făcând un neelegant joc politic...
Aşa cum e normal în ţara asta: să nu mai fie Timişoara, Craiova, Bistriţa, Rapid. Chiar Dinamo, Vaslui, dar să fie echipele de cătune - altfel, bravo lor! - care adună 10 spectatori şi câinii orfani ai maidanelor.
Iar de la federaţie, nici o reacţie. E o conducere tânără, energică, venită cu elan revoluţionar. Cu un Chivorchian pe post de Înţelept. Cu experienţa lui mare. Dar care, pare-se, a uitat bruscamente că acum nu mult timp se bătea cu Federaţia pentru nişte revendicări identice cu cele ale Rapidului.
Azi, sărmanul, bietul Gică a făcut guşă, colac pelvian şi a uitat brusc de trecut. Pentru un codru de pită mai albă. Pe care voi, Ionuţ, nu o mai gustaţi de la Anul Nou.
Da, Ionuţ - şi alţi Ionuţi din republică - mă intrigă neimplicarea în acest fenomen a noilor cadre FRF. Cantonaţi la plătirea unor vechi poliţe... De parcă ar fi normal să se joace în sărăcie cauţionaţi etern de sintagma "e criză, nene!". Şi, campionatul să se petreacă în anonimat. Cu stadioanele goale, de se aude glasul femeii de serviciu drăcuindu-i pe jucători că fac pipi pe capac...
Ionuţ, du-te acasă, bea apă "Qiuvetta" cu zahăr şi treci pe la biserică! Roagă-te Proniei să avem, rapidiştii, un patron! Iar domnului Duru, lumina caritabilă, pe care omul sărac o caută la nevoie. Şi, să nu ţină cont de comandamentele politice al puterii de "azi... e, mâine nu e". Puternice, insistente ca apa Argeşului la viitură...
Aşa să ne/le ajute...
George Stanca, pamflet
