Scrisorile lui Stanca. Dragă Italia,
Cara mia, Italia. Știi, te iubesc ca pe Patria mea. Căci tu mi-ai dat în viață atâtea bucurii. De câte ori am fost la tine. Și mai ales atâtea frumuseți câte poți să ai. Pe care nici oamenii tăi nu le știu. Nu cunosc o țară mai frumoasă ca Italia.
Și oamenii tăi, frumoși, veseli, senini, plini de gusturi artistice, de la muzică la poezie; de la arhitectură, la pictură/sculptură. De la Venezia la Firenze. Din Toscana, în Campagna: Napoli, Salerno, Pompei. Costiera. Costa Amalfitana… Isola di Capri… Montecassino, Venafro, Conca Casale, cea cu 200 de locuitori, bombardată de americani din confuzie cu Montecassino… Montefiascone, Viterbo, Cervara di Roma- burgul artiștilor. Apoi Roma, Napoli și alte frumuseţi incredibile. Da, ești! Nu te-am mai vizitat de multicel, mi-e dor, ești un vis de neuitat.Aș fi fariseu să spun că dacă ai fi jucat cu biata România aș fi ținut tot cu tine… nu! Dar nici nu a fost cazul. România e departe la fotbal. Joc aflat pe ducă la noi, pus pe drumul pieirii de politruci. Vor rămâne echipele foste departamentale și mai ales cea a lui Becali, cât o mai avea și el bani. Liga 1 va fi curând Liga 3. La Liga unu va juca Gigi Becali contra neamurilor, ”Liga machidonilor”…E, spune și tu, Italia mea dragă, ce ghinion ai putut avea la meciul cu Germania. Care mereu câștigă; mereu trece în față și, de data asta, pe mâna norocului. Nu e nimeni de vină la penalty-uri. Unde n-am văzut mai multe ratări. Muller, Ozil, Schweinsteiger, Pele Bonucci. Pronia dixit: eroul serii e Hector. Nume de troian…ucis de Ahile într-o scenă obesivă dată la noi pe TV. Ucis, dar înviat de Euro 16, n-ar mai fi înviat… Mă oftic fiindcă personajul meu drag, Gigi Buffon, s-a cam dus după toate mingile. Iar la șutul fatal hectoresc a și atins balonul cu mâna de sprijin…fi-r-ar mingea și gazonu’.Gigi, la ce suflet mare are, după meci, contra inimii - dar noblețea… - s-a dus și i-a felicitat pe nemți, apoi a izbucnit în plâns…și nu numai el. Nu meritați, Italia mia!… Cu 38 de ani, Gigi e la ultimul Euro. Ar fi meritat o finală și un titlu. Părăsit de tine, eu trec pe Țara Galilor. Mereu am iubit omul fără șansă, am ținut cu săracii. Chiar dacă Franța e ca un tăvălug, e ca o furtună. Tu, Italie scumpă, revii acasă. Dreaptă și mândră. Mi dispiace tanto…’tui soarta mă-sii…
