Scrisorile lui Stanca. Dragă Loredana,
Nu cred că mai este nevoie să-ţi spun şi numele de familie…
Se ştie! Nu stau de statistici, clasamente, topuri, care mi se par prostioare pentru fraieri. Eu socotesc cu sufletul. Şi el îmi spune că anul acesta fu anul tău. Fie, rezumându-mă strict la ultimul tău show, bazat pe Maria Tănase. Căci, dincolo de vizionările mele fragmentare, te-am urmărit şi la TVR 3 Craiova. La festivalul dedicat Mariei Tănase.
Las’ că ambiţiile oltenilor de a deveni “oraş cultural European”, şi mai ales cele ale Olguţei Vasilescu, care a înnoit totul de nerecunoscut – am zăbovit vara trecută câteva zile acolo, la Filarmonică – s-au văzut cu evidenţă la acest festival. Loredana, tu reinterpretezi pe Maria Tănase. Sigur, nimeni nu poate fi nici egala, nici rivala ei. Deşi, profeţesc!, faima ei va fi sufocată în vremi de izbânda pârjolitoare a manelelor… pişate peste un popor cvasi-imbecilizat de sărăcie, fără instincte de apărare… Maria va ajunge ca limba latină – muzică moartă. Din păcate.
Lore, cum Dumnezeu, tu, o “parvenită” din muzica pop, reuşeşti cel mai mult să captezi spiritul Mariei Tănase. Fiindcă, o spun pentru novici, la Maria nu conta musai vocea. La ea te capta, umilea, mângâia Trăirea. Dimensiunea urieşească a sufletului. Mulţi cântăreţi populari buni cântă din ea. Dragomiroiu e o superbă copie a ei. Mulţi actori recită, dizează, îngână, dramatizează marile ei cântece.
Dar tu eşti peste tot. Fiindcă i-ai absorbit esenţa. Tu, ajutată, în toată plasticitatea exprimărilor artistice, de excelenta trupă, de virtuoşii lui Marin Alexandru. Deşi recitalul tău, la secţiunea “cântece de şatră”, poate că a şocat. Dar eu cred că şi ăsta ar fi un imbold pentru lăutarii noştri. Să mai lase dracu’, orientalismele de milosârdie, cu “banii // dujmanii”, al căror mesaj unic e “bagă, fraiere, mâna-n buzunar ”, şi să se întoarcă la folclorul nostru… şi mai ales al lor. Căci, ce intuiţie, Maria Tănase a înnobilat un vechi cântec ţigănesc, preluat şi de tine, pe care eu îl consider “Mioriţa” lor - “Balada ţiganului care şi-a pierdut nevasta”…
Lore, nici nu ştiu, ce să-ţi spun mai întâi? “La mulţi ani!” sau “Te iubesc!”
