Scrisorile lui Stanca: Dragă Marcel Iureş,
Te-ai născut la o zi după Mălăele. 2 august. Şi, cu un an înainte...
Adică, ierarhic, el după tine. El, jian, tu tot oltean. Mă rog, e treaba voastră cum v-aţi gospodărit... Spuneam săptămâna trecută că, plouă cu aniversări olteneşti. Şi, mă uitam, constatam, câtă diversitate în arta şi măreţia voastră. Un Tudor Gheorghe, marele depozitar de folk, mare recitator şi cântător de poeme, strămoşul folkului. Mălăele, un comediant înnăscut, parcă a supt doar comedie de la mumă-sa, veşnic comic în substanţă. Iar tu, dragule, aparent nu ai de-a face cu oltenii şi oltenismele. Eşti sobru. Când vrei eşti sobru. Sumbru. Când vrei eşti şi sumbru. Şi vivace. Şi sagace. Şi locvace. Ai umor fin. Care se “lipeşte” şi de tragedie, şi de comedie. Rolurile tale din piesele regizate de Dabija sunt mai mult decât remarcabile. Sunt jaloane. Repere. Referinţe. Ca să nu zic geniale, fiindcă numai Pronia cerească poate aprecia asta. Mă feresc.Ţi-am admirat jocul paradoxal din Caţavencu. Tu m-ai făcut să cred şi să descopăr că el e cel mai tragic personaj din Caragiale. Fiindcă, mai toţi “caţavencii” din teatru, câţi am văzut într-o viaţă, au apăsat pe latura lui mai facilă. Pe comicul şi ridicolul lui. Pe arivismul politicianist. Tu ai săpat. Te-ai dus cu el înspre umbrele-i tragice. De care spectatorul nu mai poţi râde. Fiindcă el, caţavencul, e bolnav cronic, irecuparabil. E un muribund.
La fel, adâncimi tragice şi profunde, am sesizat la Moromete. Tot tu şi Dabija. Şi dragul de Mihăiţă. Un concentrat de esenţe tari e piesa. Aici, am mai spus-o, ai jucat un Moromete care, ca o Casandră de la ţară, presimţea sosirea comunismului pustiitor. Sfârşitul tragic şi molcom al ţăranului român. Distrugerea ireversibilă a sfintei lui proprietăţi. Aici, zău, aş sfida Pronia şi aş zice că ambii protagonişti din Moromeţii, tu -Ilie şi Mihăiţă-Cocoşilă, aţi fost geniali. M-aţi făcut să plâng soarta şi implicit dispariţia implacabilă al celui biblic Iov, a celui mai frumos personaj din istoria noastră: ţăranul român. Măcar pentru toate astea îţi spun azi, sincer, la mulţi ani... şi
habar n-ai tu cât te iubesc.
