Scrisorile lui Stanca: Dragă Maria Ciobanu,
Ca pe mai toți românii, anunțul că te retragi din muzică, din viața de spectacol, m-a întristat. Vezi, aici există mai multe opțiuni pe care le alegi în funcție de diverse interese ale tale.
Eu, unul, de pildă, am rămas marcat să nu zic perplex, de declarația celebrului Mircea Lucescu, care a spus că vrea să moară, efectiv, pe teren. Cine nu-și dorește o moarte scurtă, fără o suferință care să chinuie familia și extrem de spectaculoasă? Asta vrea Omul. Dumnezeu tot ce vrea El face. Am asistat la așa ceva când antrenorul de handbal Turcin a murit pe Giulești…De ce spun asta? Fiindcă se spune că retragerea din activitatea de bază, pensionarea luată-n tragic, e un preludiu al morții. Tratată optimist e începutul unei noi vieți, alta decât precedenta. Asta îți dorești tu, Marie! Să te oprești din lanțul de concerte, de turnee, de înregistrări radio, tv, de apariții rtv. Să treci oceanele și mările. Să ieși din furnicarul concertistic în care soarta te-a ales să fii. Ai dreptate, e opțiunea ta. Poți să te bucuri de casele pe care le-ai agonisit, la fel de bani. Mai ales să te joci cu nepoții, să-ți alegi probabil și continentul unde să faci toate astea… La urma-urmei, ai trăit frumos. Ne lași niște copii, unul mai talentat ca altul. Pronia te-a ocrotit și te-a răsfățat, ca și poporul român, care te-a adulat și încă o mai face. Te-a numit Ciocârlia sa… ești un simbol al nostru. Nu mai e ca-n vremuri imemoriale, că dacă nu mai cânți nu mai ești ascultat. Tehnica a ajuns la vârf. Cine te iubește te poate vedea/asculta încă o sută de ani. Dar, dă-mi voie să anticipez un lucru în ceea ce te privește, la care poate că nici nu gândești acum, avidă de liniște. Știi ce-ți va lipsi, patologic? “Bagatela” aia care face totul, înlocuiește banul, premiul material, naște invidii sau respect; nimicul acela uriaș: aplauzele… Nu vei putea fără ele. E ca și când din costumul tău cel gorjenesc ți s-ar fura marama. Căci, atunci când spargi bolta cerului cu acutele Ciocârliei tale, eu văd acel “nimic” care “era pe când nu se zărea” - marama ta, Marie… Nu-ți lăsa poporul fără ea!
