Scrisorile lui Stanca: Dragă Marin Moraru,
Faptul că ai luat un premiu recent la Cluj, și , încă unul de excelență - m-a făcut să mă rușinez, oarecum.
Vaaaai, cum de l-am uitat? Eu, mai puțin, căci ne-am întâlnit, erai cu draga de Lucica, la lansarea cărții lui Duțu Găitan. Dar, noi românii? Chiar, cum de l-am uitat? Aș putea spune “eu, și tot neamul meu” să uităm de Marinuș al nostru? Actor. Fiu de grivițean din atelierele CFR? Aici te tai. Sunt și fiu și nepot de grivițean. Tu? Marele. Uriașul de la Bulandra. Din filmele de cinematecă. Din piese de teatru celebre. Coleg de generație și de cartier, tot Giulești, cu la fel de Marele Gheorghe Dinică. Uite domnule, că nu te-a uitat lumea! Ai luat un premiu. Excelență... Nu e pentru ceva anume. E, anume pentru tot… Mă bucur nespus. Mai ales că ai reapărut în criza asta declanșată de miticuța noastră intelighenție jună, care a început - nu toată - să conteste trecutul. Trecuții. “Expirații”. Și fixista întrebare: “cine mai e ș-ăsta, bă”? Când “ăsta” are la activ sute de roluri, filme, teatru, spectacole diverse, apariții, premii… de zici că are 150 de ani. De muncă. În cvasi 80. De viață. Iar tu, mă Fâță, tu, nume întâmplător de actor începător? Ai fost de două ori la Capatos să dai din cap, niciodată la TVR și te crezi actor!? Nu, nu mă refer la Bendeac, să se știe, fără mișto… va fi mare. Are dor miză mică - banii. Te crezi tu tinere, ca MM? Cel din teatru, ăl din fotbal e la reciclare… Ești egal cu MM? Ha! Uite domnule, MM redivivus! Premiul de excelență. Nu l-a uitat lumea. Idol. Pentru aspiranții la UNATC - Dumnezeu. Maestru. Talent. Geniu. Uriaș. Monument. O atestă și… Florin Piersic… că pe ăsta nu aveți, mă, cum să-l combateți! E rău de gură, nu aveți curajul să vă puneți cu el…Nene Marinuș. Domnule. Excelență. Vă rog eu, și noi și generația mata și cea de sub, mai vino odată să joci undeva. La comedie, că-i deschis talentelor! Să știe ciocoflenderii de azi cine ești. Că, noi te știm. Te adulăm. Mai trage-le un Godot peste bot. Cu un Extragon de beton… Căci, noi ai tăi, doar numele când ți-l auzim, amuțim. Te iubim…
George Stanca, pamflet
