Scrisorile lui Stanca. Dragă Mihai Trăistariu
Participarea ta cu cerbicie și regularitate la Eurovisionul mioritic e exemplară. Pozitivă. Deși, de mult nu ai mai câștigat ceva. Deși, nu anunți vreo schimbare care să aducă succesul. Cazi în sindromul Eurovision. Dar eu găsesc pozitivă, creativă acestă îndărătnicie. Ce devine îndeletnicire... Aceea de a participa și de a contesta, mârâi, zgâria cele petrecute. Nu glumesc. Doar spun că această atitudine e benefică.
Tu trăiești, respiri, creezi între două ediții Eurovision. Ești precum cocoșul ce aleargă prin ogradă după puicuță: ”dacă o prind, n-o iert; dacă nu, fac sport”. E o boală creativă de care suferi cu precizie matematică. Mulți au renunțat la asta, deși au căpătat expriență. Tu ești, poate, cel mai experimentat în ”eurovisionologie”. Expert. Dacă te hotărăști să te retragi, poți fi un bun prof. Consilier, maestru cu expertiză...
Ți-am citit și cârtirile privind numărarea voturilor... Corect. Aici, zău, te iubesc de-a dreptul pentru naivitatea ta. Candidă și puerilă. Adică, după atâta amar de concursuri naționale, tu mai crezi că sunt chiar ”pe bune”, voința poporului? Păi, nu sunt ele alegerile de președinte reale, conforme cu votul, darămite la o bagatelă națională de Eurovision? Pseudovision? Ce’eș’ copil? Iată cum se devoalează alegerile din 2009! Iată, azi strada AntiSistem o susține pe PreaCurata și Imaculata cK. Ea n-a fost niciodată la ”General” în sufrageria electorală...Numai că acum ea e în alt război. Sau la Revoluție, când urinam pe noi cu ochii la tv, cum mama dracu? - ca-n basme - se termina totul cu bine? Mai ia și supozițiile recente ale lu Stoian, care din interior a dezvăluit ”mânăriile” de la “Ferma Vedetelor”. Să mai vorbim despre istoria blaturilor naționale din fotbal? Despre alegerile care vin cu cine știe ce altă arestare comandată taman de la Cluj? Și, așa putem să comentăm - hai, prietene la o cafea! - toate trucurile de la numărătorile din concursuri populiste. Sau politice. Chiar și ”Românii au talent” și celelalte ca el. Presupun, miros - dar nu știu. O fi ceva necurat... Și pocnesc din dește - ăl mare și ăla american zis ”fuckyou”... Mă aleg cu un spectacol mișto. Compensatoriu. Antifrustrant. Căci, totul nu e minciună, ci regie. Totul vine de la ”economic”, dintr-un revoltător marxism, combinat cu ”Societatea spectacolului.”
Nu te-ai prins, naivule! Te încăpățânezi să concurezi. Deși, văd că știi cum se fac jocurile. Dă-i jos pe toți! Da’ poți?! Atunci, Mihai, de ce nu cânți tu la normale, fără de concursuri continentale trucabile. Cântă pe bani... Ai o voce lucrativă. Har. Dar de la Dumnezaeu. Folosește-o la cântat, nu la cârcotat. Las-i pe ei. Așa-i lumea făcută. Eu, dacă o luam în serios, mă sinucideam de mult. Resemnează-te, Mihai ! Viața-i frumosă și așa, pe invers.
Cu curu-n sus și cu farmecul dejecțiilor pe care le produce...Yodllorityiii!
