Scrisorile lui Stanca. Dragă Mircea Vintilă,
Sincer să fiu, concertul tău de la Festivalul alba-iulian de muzică folk ”Ziua de mâine” a fost de natură să uimească.
Pentru simplul motiv că dincolo de obișnuitul folk, de monotonul folk, de prea puțin-bogatul ca sonoritate folk, cu care ne-am obișnuit, tu ai adus ceva cu totul inedit. Și, nu musai acompaniamentul multiplu tipic rock-ului practicat cândva de folkiști consacraţi ca Vali Sterian, apoi de neobositul în acest sens Nicu Alifantis sau, ceva mai recent și nu prea, de Ducu Betzi - care are acum în trupa sa o violonistă vioaie de show, ca splendidă pată de culoare în economia show-lui, tu ai uimit cu un folk-rock cu acompaniament și aranjamente simfonice. Folk-rock simfonic.
Da, vorba cuiva: ”cum ar suna simplul și directul șlagăr prim al tău, Mielul, în cheie simfonică? Chiar bine, aș zice. Inedit. Fresh, ar suna! Așadar, chiar putem consemna fără a greși că la Alba Iulia 2017 am asistat la primul concert de folk- rock simfonic!!! Cu Mircea Vintilă. Care a făcut pionierat. Da!, veți zice, dar Tudor Gheorghe? Nu, el nu cântă folk. Dar tot primul a fost pe un gen, așa considerat minor, dar care iată nu se mai împacă, nu-i așa, cu vechea condiţie. Cu sonorităţile simple: tradiționale: voce, idee, chitară, acompaniament, versuri. Sigur că, poate, generalizarea simfonizării acestui gen nu face bine la sănătatea folk-ului. Dar, dezvoltarea unei sub-ramuri simfonice nu cred că ar dăuna. Din contră, ar îmbogăți soundul …
Și, uite, asta chiar e culmea! Nu o face Alifantis, repet, cel mai preocupat de schimbările din sound, ci Mircea Vintilă… Cel care, de mai multă vreme, cu discreție, a trecut măcar la trupă de acompaniament… și acum iată lovitura!
Mi-a plăcut chiar și maniera ta Mircea, veteranule inovator, de a face această trecere: discret și pe nevăzute. Mai întâi, recitalul Alexandrei Ușurelu, distins pe aranjamentele, compozițiile - unele geniale - ale lui Bobby Stoica, apoi apariția fiească a ta pe deja cunoscutul duet cu diva pop ”Ceva se întâmplă cu noi”. Apoi bomba!, vocea ta și cântecele tale cunoscute… ultra, mega populare, şlagăre spre eternizare… în vestmânt simfonic. Cu Orchestra de cameră a judeţului Alba de o rară prospețime, dirijată de Costin Grigore. Un mare început! Revoluționar, aș spune, cu teama să nu exagerez!
Bravo CJ Alba, organizatorul pentru această premieră românească, bravo direcției de cultură, bravo Vali Șerban, bravo publicului fidel genului care chiar merita un asemena cadou.
Ciocule, ne-am dat dracu’…
