Scrisorile lui Stanca / Dragă Neluţu Sabău,
Iţi urmăresc evoluţia de când erai jucător, fie şi la rivala Dinamo, dar şi la Brescia. Apoi, nu uit contribuţiile tale ca jucător la Rapid sub Lucescu – tatăl… Ai devenit antrenor.
La fel, te-am urmărit cu simpatie. Ce îmi place mie la tine sunt/erau driblingurile fine, ca o ţesătură japoneză, o tempora! Iar acum ca antrenor, rigoarea ta.
Spiritul teuton al tău din antrenamente şi joc. Atunci, va întreba lumea, de ce nu ai avut succes nicăieri ? Răspund eu: că lumea, şefii, nu au avut răbdare cu tine.
Sau, mai pe şleau, niciodată un spirit de român nu va fi aidoma cu neamţul. Că neamţu nu-i român...! Românul nu e învăţat cu disciplina.
El trăieşte din talente, din fiţe, şmecherii. Şi asta vine din comunism: el crede că se poate fără multă muncă, din păcăleli.
Vezi rezultatul ultimului meci cu Steaua Min. 95. De-aia mă bucură că şi după şocul post-stelist conducerea Rapidului şi George Copos au priceput că nu tu eşti de vină pentru jocul echipei.
Ci mortăciunile alea de pe teren. Ba, eu cred că dinainte unii au vrut să te cureţe în dulcele stil... dacic.
Că tu le ceri să muncească şi să gândească. E prea mult, e fatigant, monşer... Repet, mă bucură că George a înţeles exact situaţia ta.
Ce ar fi vrut ei, să intri tu în teren la min. 94? Fi-r-ar foarfeca şi steaua mâne-sî , că iar mi se urcă sângele la cerebel...
Neluţu, ştiu că eşti un tip mai aparte. Ba, ştiindu-te ca ins moralmente septic, mă întreb ce cauţi tu în mizeria asta de fotbal?
Ştiu şi răspunsul, este meseria ta, şi alta nu ştii a face; ba, mai mult e vocaţia ta! De acord, dar, îţi spun asta pentru viitor: nu în România, în împuţeala asta generală; în groapa asta de gunoi unde reziduuri politruce, insalubre, scabroase sunt deasupra.
Apasă. Fură. Conduc. Nu e aici de tine! Nu spun, Doamne fereşte, pleacă! Ci luptă! "Luptă CFR !", cum era îndemnul din 1933 ştiut de la bunicul meu. (1933, adică la 26 de ani după 1907, în era koloszvaristo-pre-ecomaxistă... )
Ai suportul conducerii giuleştene, fă-o până la capăt, dar cu un singur gând: să pleci din cocina asta. Tu, mai poţi. Unul ca mine e condamnat la muncă silnică pe viaţă în penitenciarul "România liberă".
Eşti tânăr, nu încerca să ajungi ca subsemnatul...
George Stanca
