Scrisorile lui Stanca: Dragă Nicoleta Luciu,
Arghezi - îl știi, Tudor, poetul - are un poem care îi definește oarecum filosofia esteticii. "Din bube, mucigaiuri și noroi/Iscat-am frumuseți și prețuri noi".
Așa încât presupun că nu te superi, și cred că nici Maestrul "Cuvintelor potrivite " nu ar face-o dacă te-ar vedea, zic nu vă supărați dacă ție ți s-ar brodi o parafrază: "Din bube, și leșinuri legendare/iscat-am bani, succes și rating mare". Da, și ce!? Că pe mine, care te admir, m-a indignat miștocăreala unor ziariști pe tema asta. Ce dacă leșini? Leșini că nu mănânci.
Dar, cum de se întâmplă în direct la tv, ar mârâi cârcotașii? Fiindcă acolo emoțiile sunt supraponderale... Să nu-mi spună ei mie că și coșurile tale sunt mimate, jucate, trucate.
Precum ar fi, în viziunea lor răutăcioasă, leșinul, e drept, mai greu de controlat. Căci, dacă ai mima în direct coșul, acneea, înseamnă că ai fi un mare talent. Un fenomen dermatic.
Ei nu pricep că asta dă autenticitate leșinurilor tale: sinceritatea coșurilor. Apropo, dacă mai ai sau simți ceva, mănâncă drojdie de bere. Așa am pre-scăpat eu la pubertate de ele. Până când m-am tămăduit total după ce am făcut "fapta aceea/ce-o face omul cu femeia... (Geo Dumitrescu, un timp contemporan cu Arghezi) .
Oricum, sincer să fiu, au sesizat în articolele și studiile consecrate coșurilor/leșinurilor tale destulă maliție. Chiar invidie. Dar, dacă nu te cred, de ce se uită la emisiunile cu tine? Și ele, canalele, de ce te cheamă să-nterpretezi un mic leșin? Nu e, fato, asta! E invidia... ranchiuna, pizma, nădufu', obida, paraponu', băsău', mărazu', scarab, zăcăşia, dâcă, zavistia... uite câte cuvinte are românu' pentru asta, soro!...
Dar ei nu știu că tu nu datorită coșurilor/leșinurilor ești solicitată și plătită bine. Ai destule, altele, care să placă. Forme bucolice de relief. Rotunjimi perfecte, îngerești, venusiene. Hemisfere. Calote. Crovuri și găvane divine... hai, că nu vresu să-ți dedic un poem... Ei se iau de tine pentru că ești cine ești. Și, mai ales că arăți cum arăți.
Îți dau o idee: dacă tu chiar poți să cultivi coșuri pe epiderma ta catifelată, lucitoare ca un patinoar canadian, dedică-le cârcotașilor un coș cocoțat pe romantica rotunjime a unei fese... Alege tu partea... Eu sunt apolitic...
George Stanca, pamflet
