Scrisorile lui Stanca: Dragă Raed Arafat,
Citesc cu stupoare că dumneata, unul dintre eroii mişcării anti-Băsescu, pus şi menținut pe post de secretar de stat la Sănătate, prin voința străzii, dar şi de rezultatele de la Mureş, ai ajuns în vizorul DNA. Asta, pentru o ”afacere cu aproape 200 de ambulanțe cumpărate pentru Ministerul Sănătății. DNA a deschis propriul dosar, încercând să afle dacă licitația şi achiziția de ambulanțe SMURD au fost corecte din punct de vedere legal.”(presa).
Eu sper că au fost legale. Corecte. Fiindcă, mie nu-mi vine a crede, refuz că şi mata te-ai băgat în hora mioritică a jupuirii bugetului. Deşi, româneşte aşa era: fraier erai de n-o făceai. Ciordeala fu legea națională la vremea lui Băse-Vodă. Imboldul: ”Eu fur, tu furi, el fură!” Vremi de mari corupții. Vezi consistența Bulăului Național. Dacă în literatură a existat ”Obsedantul Decenu”, în politica de sub Băse fu ”Decavantul Deceniu”. Aleşii/numiții/politrucii/parvenții au furat bugetul cum nici ocupanții străini n-o făcură. Cu ură patriotică. Dacă rămâneau Ăştia la putere urma, probabil, să se vândă şi teritoriile mereu râvnite de vecini…apoi sclavia.
Te-am privit, Arafate, cu o imensă curiozitate. Şi simpatie. Când răposatul Gusti Presecan era internat în clinica din Tg. Mureş, m-am dus până acolo, însoțit de ziarista Corina Ceauşescu, ținând să te cunosc. Emanai un imens respect. Sper să-ți fie intact. Erai, nu ”iaca un arab acolo”, un musulman, - cum te vedea Gigi Becali - ci un medic umanist, progresist, modernist care făcea fapte bune pentru oameni. Când mârlănia lui Băse te-a scos afară, strada a reacționat exemplar. Da, pentru ”un arab”. Repet, eşti şi un produs al energiilor pozitive stârnite de nedreptățile mitocăneşti ale unui despot irațional…scuzați pleonasmul. Un simbol.
Ar fi dezamăgitor să aflăm că o excepție profesională şi morală pentru români - un popor deloc rasist, fără prejudecăți religioase, devreme ce a ieşit să apere un străin – mata deci, eşti tot ca acei români ordinari. Care şi-au băgat râtul în buget: un bugetofag jegos. M-ar durea tare. Dar, la şirul dezamăgirilor mele de la 1990 încoace, la câți idoli mi-au picat în căcat şi-n derizoriu, ce mai contează un caz cu un ministru. Un ”arab bişnițar”?!
Ar fi păcat, Raed Arafat!
