Scrisorile lui Stanca: Dragă Rapid Bucureşti,

Deși nu prea sunt în țară, deși asist la un turneu destinat viitorului nostru fotbalistic, nu pot, nu am cum, să uit că azi e ziua ta de naștere. Cu acte. ”1923 s-a născut un mit (…) - echipa Rapid” .

Știu că tot azi mai e și ziua celui mai mare dușman al nostru: conu Gigi Becali. Miștocară soartă…. Dar, să fie sănătos și liber… Eu la tine mă gândesc. La soarta ta. Amară. Tristă. Cine ai fost timp de 92 de ani și cine ai ajuns? Prin câte ai trecut. Necazuri mai multe decât bucurii. Ai fost echipa ceferiștilor bunicului și a tatălui meu. Grivițeni. Bietul Nae Manea era în grupa tatei, la „vagoane”. Ai fost a ministerului. A lui Copos, cândva, o tempora!, ”Berlusconi din Giulești”. Ai dat Naționalei jucători de bază de-a lungul anilor. Ai fost retrogradată, regulată cu baraje, trimisă la TAS de niște mercenari de la Chiajna, care azi sunt - culmea! - creierele tale. Băga-mi-aș furculița-n ele după ce le fac panè! ”Halba și Butoiu”… Ai fost!!!

Din viața mea, nimic nu e mai prețios decât amintirea primului campionat. 1967. Cu nea Tinel Stănescu pe bancă. Și Victor Stănculescu. Cu Nichi Dumitriu și Ion Ionescu. Cu Andrei în poartă. Cu Dinu - Jamaischi la mijloc. Cu Greavu, Motroc, Dan Coe, Culai Lupescu pe fund. Parpală-Codreanu și Bebică Năsturescu pe aripi. Echipa de aur a tinereții mele. Mi-e dor de tine, Rapid! Mi-e chiar dor de echipele care au luat titlul cu doi dinamoviști - Lucescu și Rednic  - pe bancă… Mi-e dor deja de Pancu, Măldă, Pele Buga, bravul Robert Ilyeș, de Dulca și alții. De Lupu și execuțiile lui. Mi-e dor… și ce să fac? Acum, tu ești unde ești. În Liga 2. Cine te-a dus și cum ai ajuns știe Pronia. Da-le-ar celor ce te-au adus aci toate bubili din lume. Și sărăcia de apă plată a deșertului! Ai fost și vei mai fi o echipă de mercenari. Profesioniști mediocri. Care nu te-au îngropat. De mâine vei fi tot așa. Cu alți mercenari. Și mai mediocri. Am încă senzația că vei renaște din propria cenușă. Dar, doar atunci când vei redeveni echipa adevărată din Giulești. Cu jucători devotați clubului. Lipiți din pruncie de Podul Grant și de tradiția noastră. 

Sărut mâna, mamă Giuleștina! La mulți ani, mulți! S-ajungă dușmanii să ne vadă campioni!