Scrisorile lui Stanca. Dragă Simona Halep,
Dragă Simona Halep,
<<Dar cea mioriţã, //Cu lânã plãviţã, //De trei zile-ncoace //Gura nu-i mai tace, //Iarba nu-i mai place.//- Mioriţã laie, //Laie bucãlaie, //De trei zile-ncoace //Gura nu-ţi mai tace! //Ori iarba nu-ţi place, //Ori eşti bolnãvioarã, //Drãguţã mioarã? >>…
Aşa eşti tu azi, scumpa noastră ”Mioriţă” din sport. Tu, simbolul viu al unei rămăşiţe de ţară din ce în ce mai amărâtă, mai dezechilibrată de servicii, de corupţie, de servicii, de scandaluri politice , de servicii , plină de vicii ; cu turceşti prin dosuri de parlament şi ”coldeni” - pretutindeni... Tu erai steaua noastră, lumina de pe mlaştina asta numită România, pata pură de culoare. Simbolul cu care, afară mai ridicam şi noi capetele şi-ndreptam spinările de slugi ale Europei… Mă tem să nu ajungi şi tu precum Ţara…
Încep să cred că forma ta este pendinte, nu de antrenorii pe care i-ai schimbat ca pe ciorapi la un mod jenant - adică, numai ei sunt de vină… - , nici de problemele de la genunchi uneori imaginare sau inventate, crede-mă că aşa gândesc, ci mai degrabă de o autoindusă accidentare psihică. In du să! Adică, nu prea reală pretext, pe soluţia bolnavului închipuit. Tertipurile, mofturile unui dom’ Goe de a refuza mâncarea, mişcarea, sau ceea ce nu-i place lui. Încep să cred - Doamne, fereşte! - că tu nu ai făcut tenis de plăcere. Or, nu mai ai acum bucuria aia de a juca. De parcă jocul ţi-a fost impus şi ai ajuns la reacţia alergică… Creierul tău, că despre el e vorba, e saturat, sastisit de lucrul acesta , oricât te-ar sforţa megieşii dumitale. Altfel, cu un termen clasic dar limitat eşti ” în declin de formă”. Problema e dacă îţi mai revii şi … cât de jos ai să cazi. În plan financiar , iată că ”puicuţa cu ouăle de aur” începe să nu mai producă. Aici , te poţi apăra şi singură de presiunile externe. Ai acumulat destul! Neaşteptat de mult, nesperat. Ajunge! Dar, Simona, tu nu-ţi mai aparţii, eşti un bun naţional, nu ai priceput asta ? Bun. Te opreşti. Te odihneşt. Psihic! Şi, încerci să revii… obligat!
Aşa te văd eu, acum. Uită tenisul! Încearcă să rămâi în formă sportivă. Stai aproape de cea performantă. Şi, revino! Revino-ţi! Revino-Ne! Nu mai iese? Ai scris o pagină splendidă de tenis mioritic. Punct. Fiindcă, zău!, la cum te văd jucând acum, mi-e greu să cred că în viaţa asta, tu ai învins-o pe colosul Serena Williams… Zău !
