Scrisorile lui Stanca. In memoriam Iulian Vlad
In memoriam Iulian Vlad
Tremuram numai la auzul numelui său. Nu la Postelnicu, deși m-am lămurit repede la tv când i s-a televizat procesul. Incult ca noaptea, viclen ca vipera, pe gustul Elenei. Postelnicu.Pe dl Vlad l-am cunoscut la proces unde am fost martor. Am declarat, ca revoluționar, că nu am văzut pe nimeni condus de generalul Vlad trăgând în demonstranți. Nu-l gratulam cu termenii vremii, îndeobște dedicați securiștilor. Era o mare excepție. Aflând ce a făcut la Revoluție - de fapt, ce n-a făcut, am început să-l respect pe generalul Vlad. L-am văzut la tv cu generalul Gușe, când cu telefonul - ofertă de a fi ”ajutați” de trupele sovietice eliberatoare de multe popoare. Am scris câteva vorbe bune despre el. M-a abordat la proces, de acolo de unde erau ei, arestații, și mi-a spus: ”Stanca, te iubesc ca pe copilul meu! Când am să ies voi scrie cu tine o carte.” A ieșit. Am așteptat cu anii. Nu cred că m-aș fi încumetat... Carte a fost scrisă. Măcar, eu unul doream să apară. Enorm. Sinceră să fie! Să nu se escamoteze fapte din ”rațiuni superioare de stat”. Că, m-am săturat de asta. La cine au fost până mai ieri aceste rațiuni? La Coldea? Bișnițarii secretelor? De la anti-servicii, contra-servicii, românești? Care numai la binele Patriei se gândeau când se lăfăiau la Monte Carlo și se scărpinau de jeg pe stâncile monegasce? Care ”secrete”? Personale, poate! Nicidecum naționale, monșer! Și, la cine erau ele? La Oprea de altădată/Cu Sufrageria lată? La semidoc... torul cu ceafa groasă/infatuat/umflat/ca un rahat/înghețat? Ăsta să ne conducă pe noi? Cu armata de turcești? Ce țară e asta, domnule Vlad? De câte ori am vrut să vă văd... să vă întreb! Pe pe voi, aceia care ați jurat pe Țară. Ce se mai întâmpla azi cu Ea? Otreapă. Prostituată. Înțepată de binoame cu pulinoame? Și, noi l-am arestat, ehei de mult și preventiv, pe ”Vlad periculosul”... Cel care a ordonat armatei sale: ”Depuneți armele și stați acasă!” Nu, nu apăr instituția pe care aprioric am detestat-o, dar adevărul trebuie știut. La proces Generalul a spus: “Era noapte. Eram cu generalul Milea în fața CC. I-am zis: «Ai mei sunt înăuntru, ai dvs afară. Hai să terminăm odată cu chestia asta și să-l arestăm!. Nu am curajul, tovarășe Vlad!»”... Atunci, sunt un martor încă în viață!, judecătorul, generalul Nițoiu - fie-i țărâna ușoară lui Adrian! - a suspendat ședința. Nu s-a mai reluat tema niciodată!Milea este erou. Vlad- era un arestat ”periculos”. Știa prea multe. O țară are Eroi Necunoscuți la care se închină. Generalul Vlad e un Erou Ne-Recunoscut al Revoluției Române!
