Scrisorile lui Stanca. In memoriam: Octavian Naghiu
Tocmai vorbeam la RTV, sâmbătă, despre falsele elite ale României, care se ”sting”, bietele, în negura pușcăriilor. Unde, care, cine ne mai sunt elitele?
M-au lămurit două evenimente din acest weekend. Aniversarea a 88 de ani a domnului academician C-tin C. Giurăscu. Felicitări! Și Antenei 3, care ca și-n cazul Paler, cultivă adevăratele valori, câte or mai fi. Și, din păcate, moartea, la 82 de ani, a marelui artist liric Octavian Naghiu. Două jaloane elitiste. Adevăratele elite se duc precum cocorii: în șir indian. Unul câte unul: Iustin Capră, Octavian Naghiu...
Ce e de făcut? Să mai așteptăm ani să vină alții, așa cum s-a cam întâmplat după vremea stalinismului, când mii de oameni din elita românească – scriitori, artiști, jurnaliști, magistrați, avocați, politicieni, ingineri etc. - au fost decimați în gulagurile bărăgane, piteștene și sighetene?
S-a dus și unul dintre marii artiști lirici. La cvasi un an după Herlea. Octavian Naghiu. O prezență discretă la noi. Era solicitat, recunoscut european, adulat îndeosebi în Elveția și Germania. Dar, prezent pe mai toate marile scene lirice. Îmi pare rău să compar, dar aș afirma că moartea acestui român de geniu nu atinge ca gravitate dramoletele a o sută de ”dudui” anchetate de poliție și care ocupă primele pagini ale unei prese nedrepte. A unui public ingrat. E derizoriu, dar, să se înțeleagă, trebuie să ne întoarcem spre normalitate. Dacă am fost vreodată normali…
L-am întâlnit ultima oară, chiar am petrecut o noapte întreagă, în direct la o emisiune OTV, ocazionată de aniversarea promesantului preot-avocat dr. Daniel Ionașcu. Ne cunoșteam din 1991, grație dnei av. Paula Iacob. Am scris un amplu articol de prezentare. Fiindcă, la ora aceea, ca și acum, românul de rând nu-l știa precum pe Herlea, Iordăchescu, Enigărescu… Mi-a amintit chiar de acest articol în acea - iată - ultimă noapte. Când mi-a dăruit parcă pregătit, CD-uri și cărți…
Dar, știu că atunci când am fost prima oară în Germania, la München, în vizită la Europa Liberă, toată lumea românească de acolo îl știa bine la amănunt. Octavian Naghiu lasă prin imprimări o moștenire inestimabilă. Care nu e de vânzare ca manuscrisele lui Cioran… o lasă discret poporului său.
Discret, precum a trăit…
