Scrisorile lui Stanca. Marcian Petrescu

George Stanca

A trebuit să ajung la Mangalia şi să te văd/aud cântând cu “Trenul de noapte”, trupa de blues.

În care tu eşti ineditul, straniul, rarul “muzicuţist”. V-am prins la clubul lui Luci Luca. “La berărie”. Unde, de ce să nu recunosc?, am avut un sentiment de bucurie maximă amestecat cu un regret, dar şi de durere, ascultându-vă. Căci voi, cu tine, la valoarea voastră, sunteţi teoretic măcar o trupă de săli mari, de polivalente, săli de sport municipale, de spaţii uriaşe. Pe măsura muzicii vostre. Şi, când colo… Mă crucesc uneori când văd primitivismul din gustul unor cetăţeni majoritari şi vaccinaţi. Când triumfă peste ei prostul gust minoritar. Manelismul naţional. Iar tu, cu muzicuţa ta, poate unicul din ţară, eşti ţinut într-o paranteză regretabilă. Pentru un aşa-zis “popor European.” Îmi este ruşine. Te-ai născut în ţara nepotrivită… cultura nemeritată. Dar, nu e de vină Ţara. Ci, Omul… Populaţie multă, frate… Eu sunt resemnat… Ascult Mezzo. Folclor vechi. Zamfir. Alexandru Mica. Leşe. Maria Surupatu. Maria Tănase. Lătăreţu. Domnica Trop. Lăutăreşti clasice. Definitorii pentru muzica ţigănească sunt Fraţii Gore, Toni Iordache, Budală, Romica, Luncă, Siminică, Fărămiţă. Ascult în neştire rock classic, blues, blues...Tu eşti pentru mine la “blues de înaltă calitate”. Dar, câţi degustători de acest gen mai sunt? Noi nu iubim bluesul american fiindcă e american. Nu din snobism. Ci, fiindcă el se potriveşte bunului gust! E spirit. Nu mai poţi azi rasializa în blues. După succesele isterizante ale erei Muddy Waters, “bluesul negru” s-a completat cu cel alb. Al englezilor Korner, Mayall, Stones. Care au reînviat acest gen superior estetic. Vezi fenomenalul caz Bonamassa. Cel mai “negru” alb din blues… Blues. Pentru el, şi tu şi băieţii tăi vă sacrificaţi. Ctin Bărbăşelu-tobe (superb), Paul Baciu- bass (profi!), Rareş Totu-chitară (fabulousss!) şi tu la voce şi muzicuţă (super-mega!) sunteţi azi nişte eroi. Căci, voi practicaţi - şi o faceţi de 15 ani ! - martiraj artistic. Pentru un gen de calitate ce animă milioane de oameni pe Terra… Mai puţin un minoritar grupuscul de manelişti băştinaşi… Bluesul e asimilat în limbajul universal. E patrimoniu. Merită tot sacrificiul. Nu vă lăsaţi! Superioritatea spirituală a genului vă susţine. Tot înainte, Marcian!