Scrisorile lui Stanca. Remember: Mădălina Manole
La 14 iulie, Mădălina ar fi împlinit o vârstă. Aşa, după gestu-i necugetat, face patru ani de la întâmplarea tragică a plecării sale.
A lăsat multe dileme în urmă. Scandaluri. Animozităţi. Ură. Blesteme. Tensiuni şi multe lacrimi. Totul, pornit de la supărarea, durerea părinţilor. S-a ajuns la aberaţia, zic eu, de a-l acuza pe soţul ei, tatăl copilului lor, de crimă. Idee susţinută o vreme de vizionara Carmen Hara şi retractată ulterior, tot de dumneaei, într-o emisiune “La Măruţă”.
La care a participat, întâmplător, şi subsemnatul. Atunci, clarvăzătoarea româno-americană a avut, probabil, o cădere psihică izbucnind în plâns la abordarea acestui subiect. Pe data asta, 14 iulie, am amintiri controversate. Pozitiv este că e şi aniversarea soţiei mele. Nu mai zic de ziua Franţei.
La ora matinală la care am aflat nenorocirea Mădălinei, în 2010, eram în drum spre sala unde mi-am susţinut doctoratul. Soţia s-a ferit să-mi spună. Fiindcă noi, şi mai ales copiii mei, eram apropiaţi ai Mădălinei.
Cel puţin până la căsătoria ei cu Mircea, când întâmplător ne despărţeau câteva scări de bloc. …Dar am pornit de la ziua ei. Ceea ce mă deranjează, nu ca presupus apropiat al ei, ci ca un cititor obişnuit, activ al vieţii mondene, este faptul că iar s-au repornit acuzele, calomniile privind controversatul subiect. Încerc şi eu să mă obiectivez cât pot şi să apelez, repet, aşa ca un cititor banal, la calm. La abţinerea părţilor de la polemici, acuze, insulte.
Vă spun cum spunea cineva odată: “Lăsaţi-l pe dispărut în pace, acolo unde este.” Lăsaţi-o pe Mădălina să-şi parcurgă nefiirea! Nu mai tulburaţi liniştea de care nu prea a avut parte în ultimii ani. Fie că mai trăia sau nu. Nu-l văd eu pe Mircea aşa de cinic şi de pervers ca după ce şi-ar fi ucis soţia să se mai poată uita senin măcar o secundă în ochii copilului lor. Cel mai sadic criminal, cred eu, nu ar putea face aşa ceva, fiindcă o fărâmă de conştiinţă tot mai are… Mădălina, parcă mai ai un destin postum de îndeplinit. Sper ca Dumnezeu să te ocrotească acolo unde te afli. Fiindcă, până şi acolo, ai nevoie de aşa ceva… Dormi în pace!
