Silvia Dumitrescu, dezvăluiri inedite despre viața de artist din perioada comunistă. Cum era obligată să apară pe scenă: „Mi-au luat toate brățările”
Silvia Dumitrescu (65 de ani) a făcut dezvăluiri inedite despre viața de artist din perioada comunistă. Cântăreața mărturisește că la acea vreme nu avea voie să poarte rochii scurte și nici să se machieze strident.
„Ne obligau să ne punem rochia până sub genunchi și să ne îmbrăcăm până în gât”
În cadrul unui interviu, Silvia Dumitrescu a dezvăluit că în perioada comunistă, artistele nu aveau voie să se fardeze în mod exagerat, iar fondul de ten nu exista. De asemenea, pentru buze foloseau renumitul „strugurel” și erau nevoite să respecte reguli stricte în privința ținutei.
Cântăreața s-a lansat în industria muzicală înainte de anul 1989 și a explicat care erau criteriile pe care trebuia să le îndeplinești pentru a ajunge pe scena Festivalului Mamaia. Ceaușescu interzicea rochiile scurte și aplicarea rujului pe buze.
„Eu nu am specificat în fața nimănui, și poate este prima dată când mă deschid-apropo de acest aspect, că unii mă fac ceaușistă. Acum pot să spun foarte multe lucruri. Eu la Mamaia m-am lansat. Acolo am fost pentru prima dată filmată chiar de TVR. La ora respectivă, oamenii se uitau la TVR, altă variantă de distracție nu aveau.
Mai mult decât atât, Festivalul Mamaia, pentru vremea aceea, era un moment unic în care oamenii își descrețeau frunțile. Și aveau senzația că trăiesc și ei într-o lume în care se întâmplă ceva frumos, într-o lume a artei, a frumosului”, a declarat Silvia Dumitrescu pentru Viva.
Și a completat:
„Pe toată perioada festivalului (n.r de la Mamaia), pe mine și pe noi toate ne obligau să ne punem rochia până sub genunchi și să ne îmbrăcăm până în gât. Mi-au luat toate brățările, toți cerceii… Mă puneau să merg acolo la coafor și ne făceau pe toate la fel. Ne dădeau cu un simplu ruj de buze, care era mai degrabă un strugurel, ca să zic așa.
Ne dădeau la ochi doar cu rimel și tuș. Noi eram aproape naturale, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu. Și, pe vremea aceea, era încă un criteriu de a promova tinerele talente. Că ei se uitau și la cum arătai, cum mergeai, cum vorbeai… Probele de foc pe care le-am dat eu ca să intru în festival, la Mamaia, au fost: atitudinea, talentul… Trebuia să știi să te exprimi la microfon”.
Silvia Dumitrescu, amintiri din perioada comunistă
De asemenea, atitudinea și comportamentul pe scenă erau două lucruri urmărite minuțios de sistemul comunist, astfel că artista era nevoită să fie foarte atentă la felul în care se prezenta.
„Ne puneau întrebări, la care trebuia să știi să răspunzi. Să se vadă că ai fost la școală, că ești o tipă deșteaptă, că ai cuvintele la tine, chiar dacă ai emoții, că poți să treci peste pragul acesta. Trebuia să vadă că ai replică la orice ești pus în acel moment să răspunzi. Deci, trebuia să fii pe fază și cu talentul și cu vorbitul și cu atitudinea. Voiau să vadă și cum mergi, cum stai, dar și cum interpretezi, pentru că era concurs de interpretare. Nu puteai să păcălești.
Trebuia să iasă acel talent artistic din tine, să îi faci pe ei să simtă, să comunici acea energie maximă, să fii conștient de ceea ce spui în text și să convingi oamenii aceia… Care erau- în afară de cei cu funcții politice-îmi aduc aminte că era plin de compozitori consacrați, de muzicieni adevărați: Profeta, Temistocle Popa, Marisu Țeicu- cel care mi-a dat prima piesă la Mamaia.
Eu și toți cei care au intrat în cadrul festivalului după probele de foc, ne-am strâns în fața compozitorilor, ca fiecare dintre ei să ne dea o primă audiție, ceea ce pentru noi însemna enorm. Tu, practic, aveai piesa ta, în urma acestui festival. Tu plecai la tine acasă cu o piesă care ți s-a dăruit. Și încă ceva mai vreau să specific: mie mi-au fost dăruite toate piesele. Am peste 1000 de melodii și nu am dat un leu pe nicio piesă”, a mai spus artista.
