Sofia Vicoveanca împlinește 80 de ani. «Eu la spectacole și evenimente cânt pe bune, nu fac playback»
Una dintre cele mai nonconformiste interprete de muzică populară de la noi este, cu siguranță, Sofia Vicoveanca, care joi, 23 septembrie, împlinește 80 de ani. Cum de fiecare dată am stat la povești cu plăcere și de data aceasta am sunat-o pe îndrăgita solistă care ne-a răspuns cu plăcere la întrebări.
- Click!: Pentru că vă iubim am zis să vă sunăm printre primii să vă spunem "La Mulți Ani".
Sofia Vicoveanca: (Râde) Nu sunteți primul... telefoanele curg... dar nu are importanță. Va mulțumesc oricum.
- Cum va pregătiți pentru ziua dumneavoastră?
Plec la Bucureșți azi. Nu-i problemă, e o zi normală. Mă rog la Dumnezeu să fie bine, îi mulțumesc pentru tot drumul pe care mi l-a dăruit, pentru că e un drum mai special. Merg înainte, cu speranța spre mai bine. Merg la băiat, la nepoate. Voi fi cu familia.
- Le duceți ceva bun de la dumneavoastră de acolo?
Dapăi de la Suceava mă duc cu bucate? Facem acolo... vedem, ne orientăm. Dar ce-i asta, e o zi că oricare alta, cu pace și înțelegere și speranța.
- Vă contrazic, nu-i o zi ca oricare alta, e ziua în care faceți 80 de ani.
Chiar dacă... Nu fac ceva anume, dar să fie frumoasă ziua. Să nu-mi las sufletul să plângă.
- Vă doriți ceva anume?
Sănătate, putere și să nu-mi ia Dumnezeu mințile.
- Pe lângă faptul că aveți o voce deosebită și scrieți versuri, știu că ați jucat în câteva filme. Vă era dor de perioada în care ați jucat în filme?
Eu sunt cântăreață, dar faptul că au avut încredere regizorii în mine m-a bucurat și chiar le mulțumesc pe această cale. Le mulțumesc și sper că nu i-am dezamăgit. A fost un refugiu și o găselniță pentru mine, nu știam că am talent. Dar știi că atunci când cineva îți propune și poți face față, asta e o mare bucurie.
- Dar vi s-au mai propus roluri...
Dar am jucat cu adevărat în patru filme: "Ochi de urs", "Vânătoarea de vulpi", "Orașul văzut de sus", "Casă din vis", astea patru. Unde am avut roluri, roluri, fără cântat. Am și cântat în "Dimitrie Cantemir", "Ciprian Porumbescu", plus alte vreo două...
- Ați sărbătorit recent...
Nu mă băgați în istorie, că nu-mi amintesc. Eu am fost una dintre puținele interprete atunci când casa de discuri Roton a început pe acest drum, cu înregistrări. Fiind la Iași, a părut o casetă cu mine și am rămas cu ei colaborator. Cu ei am scos și ultimul CD în pandemie cu piese noi, de leagăn, de întâlnire, de moarte, de înstrăinare, de jale și de nuntă, de toate... Inspirate de lumea satului, pentru că eu asta fac, nu m-am despărțit de această lume. Am mai spus-o și o repet. Chiar dacă am căutat în drumul meu să mă șlefuiesc, să știți că în adâncul meu am rămas fata de la țară. Adică cu măsură și să nu uit că cineva numa cu o privire m-a încurajat. Că simți asta. Să nu uit să mulțumesc și să știți că și critica ajută. Pentru că dacă ți-a făcut-o trebuie să te gândești bine, să găsești nodul să-l dezlegi...
- V-ați mai gândit la un album...
Ei... acum la 80 de ani, hai. Eu am o priceasnă pe care aș vrea să mă ocup de ea... Dar nu-mi mai fac planuri. Dar faptul că eu încă mai cânt, eu la spectacole și evenimente cânt pe bune, nu fac playback. Asta e mare lucru, știți cum se spune: sunt glasuri care strălucesc și glasuri care încălzesc.
- Sunteți în putere...
Da, încă mai țin pe picioare și încă îmi mai repet textele, că sunt tare multe. Și mai nou, văd că generația asta nouă își citește textele de pe telefoane, am înnebunit când am văzut. Este cumplit așa ceva, nu credeam că se poate. Bine, eu sunt formată pe alte vremuri. Aveam la ansamblu normă de opt cântece noi pe stagiune. Cântece numai pe zona pe care o reprezentai, fără să treci hotarul, Botoșani, Neamț, Iași sau Bacău. Adică totul din zonă. Adevărul e că ne trăiau bătrânii, aveau cântecele lor. Eu am avut noroc de zonă bogată în cântece și tradițiîi. Știți că eu am o poveste lungă, am fost refugiați, m-a crescut mama singură... Cred că Dumnezeu a avut grijă să îmi croiască un drum și îi mulțumesc, însă acum pare că mă laud, dar m-a făcut selectivă, mi-a plăcut și îmi place munca.
- Ați suferit că ați fost închisă în casă...
Așa e, îmi plac oamenii. Am suferit un pic în această perioadă, până să ne dea drumul, să ne revedem. Și așa m-am măritat cu Facebook-ul, comunic cu lumea de peste tot, să le dau urări și binețe.
- V-ați gândit vreodată să vă retrageți din cariera muzicală?
Nu fac asemenea pronosticuri, că totu-i cu capăt, brava. Păi cine rămâne pentru totdeauna? Dar să am continuitate, în sensul că oricum încep evenimentele să fie mai subțiri, că lumea nu se mai înghesuie să fie două în aceeași zi.
- Sunteți una dintre interpretele de muzică populară mereu în atenția tuturor...
Știți cum sunt oamenii, cum nu sunt aceleași cele cinci degete la picior, așa nu sunt lucrurile la fel. Găsim și din ăia care sunt contra. Se întâmplă. Eu vreau să vă spun că m-am născut pe timpul cenzurii. Aveam cântece, așa cum era voie, fără amar și dor, doar cu foaie verde și lumină și prosperitate. Am avut grijă și am aflat de la gospodarii din Bucovina, de ispravă, cu smerenie, cum se comportă și merg la biserică și nu fac risipă de smerenie. Eu sunt motivată și cred că nu am reușit să-i mulțumesc lui Dumnezeu cât mi-a dăruit. La 80 de ani e ceva. Eu mă țin încă de volan și conduc, vin la București cu mașina. Sigur, nu alerg pe străzi.
- Încă mai șofați?
Așa m-a mai întrebat cineva, încă mai șofez. Dacă mă pui de la încercare merg de dimineață la București, dar nu cunosc orașul... încurc lumea. Cu grijă, cu rugăciune și gând bun mă descurc și se rezolvă. Iar acum vă las că plec spre Capitală.
Citește și:
Sofia Vicoveanca, după criza de nervi făcută pe scenă: „Îmi cer scuze”
