Trăistariu: «Cred că muzicienii din România nu mă mai vor la Eurovision»
Mihai Trăistariu a ieșit doar pe locul patru în preferințele juriului în semifinala națională Eurovision de vineri, 4 martie, dar acest lucru nu l-a mirat sau supărat. În interviul acordat în exclusivitate pentru Click!, cu doar câteva ore înainte de a urca în finala națională Eurovison, din 6 martie, Trăistariu a explicat care sunt părerile lui cu privire la modul de votare al juraților, dar și care sunt schimbările pe care le-a făcut pentru marele show transmis în direct de TVR, cu începere de la ora 20:30.
- Ce schimbări ai făcut pentru finală?
Am schimbat puțin la sunet, pentru că într-adevăr, piesa fiind șoptită, televizunea trebuie să-mi ridice aceste șoapte ca volum. Pentru că nu pot să urlu toată piesa, e o piesă sensibilă, trebuie șoptită. Și așa o vreau. Doar la refren e pe volum maxim. Și am mai schimbat finalul piesei, finalul coregrafiei, pentru că, din cometariile oamenilor pe care le luăm în seamă, am simțit nevoia să fac schimbări. Să ne unim, eu și cu ”Paradisio”. Mesajul piesei ăsta este, noi căutăm paradisul toată viața. Fericirea, iubirea, asta înseamnă paradisio, liniștea, pacea, și atunci o găsim la finalul melodiei, o căutăm și la final ea sosește. Și a venit ea la mine și m-a luat în lumina ei, ceea ce se poate spune că uite, sunt norocos. Uneori, uite că te găsește lumina pe tine.
- Ce părere ai că juriul la semifinală a fost cam dur cu tine?
La vorbă au fost ok, m-au ridicat în slăvi, vreo doi s-au ridicat în picioare și au rugat publicul să mă aplaude. Deși au vorbit destul de frumos, au votat un pic mai dur. Sincer cred că e o chestie subiectivă jurizarea. Eu am fost chiar de două ori în juriul Eurovision și e foarte greu să compari, e după gusturile tale, ție îți place o voce, altuia un show, altul vrea mai multă melodie, și atunci e foarte greu să departajezi. Cred că muzicienii din România nu mă mai vor pe scena Eurovision. ”De ce ar mai avea succes Mihai Trăistariu a doua oară?” Pentru că e o competiție între noi. Mă bucur că în final hotărăște doar publicul, pentru că și afară contează enorm să te placă Europa, oameni care nu te cunosc, și cred că pentru mine ar însemna mult mai mult dacă aș fi ales de public, mi-ar da încredere mai mare și aș simți tocmai asta, dacă place piesa aici, publicului, de ce nu ar plăcea și Europei? Un juriu poate fi subiectiv, cinci oameni nu gândesc niciodată ca zeci de mii de oameni și vă mai zic un lucru, aproape niciodată la Eurovision juriul cu publicul nu se pupă.
- Ce vrei să spui?
În anul în care am fost eu, artista Linda Valori din Italia a fost locul 1 la juriu și locul 7 la public. Și am plecat eu. Chiar și ”Tornero”, la juriu a fost pe locul 2, publicul m-a trimis. Vreau să spun că juriul nu m-a văzut niciodată atât de ok, și totuși, piesa a făcut furori în Europa și în 30 de țări s-a dat la radio. Și juriul ăla de atunci, care mi-a pus numai 8 și 10, îmi amintesc și în ziua de azi, nu primeam niciun 12, și eram supărat... Și cei din Europa erau în limbă după mine, îmi dădeau piesa la radio. Ca dovadă că niște muzicieni nu nimeresc un lucru. Nu lovesc în ei, pentru că îmi sunt colegi, dar mă așteptam să-și susțină și prietenii pentru că e o gașcă, sunt oameni care au lucrat împreună, se cunosc între ei. Cezar a fost cu Faur la Eurovision, crezi că îi punea notă mică? Nu cred! Sau domnul Moculescu e prieten cu toată lumea și evident... Eu nu-s prieten cu nimeni.
- Cum s-a făcut jurizarea? Nu crezi că publicul oricum te-ar fi votat?
Îi spuneam managerei mele, hai să-ți spun cum s-a făcut jurizarea. Primele trei locuri s-au dat acolo unde au ei nevoie să fie prieteni în continuare și nu dușmani. Și locul 4 e cel mai... e ăla era care trebuia să fie... Glumesc acum, dar eu am fost locul 4 la juriu. Oricum aș fi luat la public, eu știu asta, n-am avut nicio frică. Am simțit că au zis, ”Lasă că Trăistariu oricum ia la public, că e cunoscut, să mai ajutăm niște copii din ăștia.” Și să știi că și eu aș fi gândit la fel. Dacă eram în juriu aș fi ajutat niște tineri. Pentru că trebuie să mai scoatem și tinerii în față. Și cred că nu au procedat rău. Și nu m-au jignit cu nimic și nu m-au supărat, și nici nu-i supăr și nici nu le-am zis nimic, și nici nu o să le zic. O să dau noroc cu ei la fel. Pentru că au vorbit frumos, au rugat oamenii să mă aplaude, o mare voce a României... câte secunde ai ținut... Vorbind atât de frumos pui note 6, 7, aici a fost... Dar să știi că mi-au făcut un bine, și ei habar nu au, pentru că lumea e atât de revoltată pe juriu, încât lumea mă va vota ca să demonstreze că juriul perfect este publicul. Eu sincer cred că o să am un boom de public care s-a întors către mine din cauza lor, ba nu, datorită lor, că acum e ceva bun.
- Cum te pregăteși înainte de finală?
Stau mult în cameră, la hotel, unde nu e țigară. Nu vorbesc la telefon, nu am răspuns nimănui în perioada asta. Mai postez pe Facebook. Nu vorbesc ca să mă relaxez, stau în liniștea mea. Vorbesc ca un câștigător, citesc cărți din astea de reușită, succes... Am patru cărți la mine și toate sunt așa, dacă ești numai cu gândul că vei reuși, sigur câștigi, nu trebuie să ai îndoieli. Am așa o siguranță, că va fi un vot detașat de locul doi, așa am senzația. Sper să nu se supere nimeni pe mine, pentru că știu ce impact a avut piesa.
Ce citești înainte de concurs?
Am început o nouă carte, ”Cele 100 de secrete ale fericirii”. Am început-o dimineață și mă duc acum în cameră și mai citesc câteva capitole. Îmi dă așa o încredere... îți face ordine în viață, te învață cum să gândești, cum faci să te simți ”fioros”, să nu folosești cuvinte negative...
- Ce ecouri are ”Paradisio” peste hotare?
Hai să-ți dezălui în premieră, să se bucure toată lumea. Piesa este deja semnată, ca să se difuzeze în patru țări: Grecia, Cipru, Albania, de săptămâna viitoare, și Suedia. În Grecia, când am fost cu ”Tornero” am avut un succes fulminant. La 3 zile de când am câștigat selecția națională, m-a sunat o casă de discuri din Grecia, și în două luni până la finală, piesa a fost hit-ul momentului în această țară. Ori, când am ajuns acolo, 18.000 de greci, sau 16.000, poate cei 2.000 erau fani Eurovision din toată lumea... cântau piesa cap-coadă și urlau când mă vedeau, ceea ce ar fi fantastic acum dacă aș reuși să mă promovez la fel de bine. Dacă mă promovez și în Suedia, să intre pe radio înainte de concurs, ar fi fantastic. Țări ca Grecia mă adoră și mereu m-au promovat. Promovarea internațională e vitală. În anul 2006, în șapte țări am reușit să promovez ”Tornero” în emisiuni de maximă audiență la tv. Acum și netul a devenit o forță.
- Ce se aude cu noul tău videoclip?
Nu am venit cu el de teamă să nu derutez lumea. Am vrut să știe piesa, așa cum o plac și au auzit-o de la bun început. Cu noua orchestrație și noul videoclip încep de săptămâna viitoare.
