Ultimele cuvinte ale tatălui lui Carmen de la Sălciua pe patul de moarte. Mărturisirea care a șocat-o: „Nu era un om sentimental”
Tatăl lui Carmen de la Sălciua s-a stins din viață în vara anului 2025, în urmă cu aproximativ șase luni. Abia acum, artista a găsit puterea să vorbească deschis despre ultimul moment petrecut împreună , o scenă intimă, încărcată de emoție, care i-a schimbat definitiv felul în care privește despărțirile și cuvintele nespuse la timp.
În familia lor, iubirea nu era exprimată prin declarații. „Te iubesc” nu era o formulă rostită zilnic, nu din lipsă de sentimente, ci dintr-o educație bazată pe fapte, nu pe vorbe. Tocmai de aceea, ceea ce s-a întâmplat în spital, în ultima zi în care Carmen și sora ei l-au vizitat, a avut o greutate uriașă.
„Nu era un om sentimental, dar își arăta iubirea prin fapte”
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru WOWbiz, Carmen de la Sălciua a rememorat relația cu tatăl ei și modul discret în care acesta își arăta afecțiunea.
Artista a povestit că tatăl ei nu obișnuia să-și exprime sentimentele în mod direct. Le spunea însă altora cât de mândru era de fiicele sale, iar asistentele de la spital ajungeau să le transmită aceste lucruri. Niciodată nu le-a spus explicit că le iubește, dar Carmen spune că nu a simțit lipsa acelor cuvinte, pentru că legătura dintre ei depășea limbajul.
Familia lor a fost mereu una „a faptelor”, nu a vorbelor, iar acest mod de a iubi i-a fost insuflat și artistei.
Paradoxal, în ziua aceea, tatăl ei părea că se simte mai bine. Un detaliu care le-a liniștit și le-a dat speranță. Abia mai târziu, Carmen avea să înțeleagă că acea stare aparent bună era, de fapt, un semn.
Când au ajuns la spital, Carmen era împreună cu sora ei. Atunci s-a întâmplat ceva ce nu mai avusese loc niciodată în viața lor: tatăl lor le-a privit și le-a spus simplu, clar și răspicat: „Vă iubesc!”.
A fost prima și singura dată când a rostit aceste cuvinte.
La acel moment, cele două au interpretat gestul ca pe o recunoștință firească pentru grija și prezența constantă din perioada grea prin care treceau. Nimeni nu s-a gândit că acel „Vă iubesc!” era, de fapt, și un rămas-bun.
În timp, propoziția a căpătat o cu totul altă semnificație. Carmen a realizat că acele cuvinte nu au fost întâmplătoare. Au fost începutul și finalul, rostite exact în momentul în care nu mai exista promisiunea unui „ne vedem mâine”.
Un singur „te iubesc”, spus o singură dată, dar care a rămas întipărit pentru totdeauna.
Legătura de dincolo de vis
După pierderea tatălui său, Carmen spune că l-a visat de mai multe ori. Crede că visele pot fi o formă prin care cei plecați transmit starea lor sufletească, în funcție de liniștea sau neliniștea pe care o au.
Pentru ea, însă, respectul pentru cei plecați nu ține doar de vise, ci de faptele celor rămași: rugăciune, pomenire și milostenie. Artista este convinsă că cei vii au datoria de a-i ajuta pe cei adormiți, pentru că ei nu mai pot face nimic pentru ei înșiși.
