VIDEO O importantă persoană din viaţa Andreei Esca a murit
Anunţul morţii profesorului Tudor Opriş a luat-o prin surprindere pe Andreea Esca care a publicat un mic anunţ în onoarea celui care a făcut-o să iubească poezia.
Andreea Esca a ţinut să cinstească memoria profesorului ei Tudor Opriş, printr-un mic anunţ pe pagina personală de Facebook în care le mulţumeşte celor care i-au îndrumat paşii în şcoală şi au făcut-o să iubească poezia. "Din pacate pentru noi, lazaristii, multi profesori exceptionali ne-au parasit de curand...pentru totdeauna: prof Doncea, prof Novac si acum dnul profesor Tudor Opris, care pe multi dintre noi ne-a facut sa iubim poezia...Dumnezeu sa-i odihneasca!", a scris Andreea Esca pe pagina de socializare. Scriitorul Tudor Opriş, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Bucureşti - Literatură pentru Copii şi Tineret, a murit la vârsta de 88 de ani, în noaptea de joi spre vineri.
Cine a fost scriitorul Tudor Opriş
Născut în Bucureşti, pe 26 noiembrie 1926, a urmat studii secundare la Colegiul Naţional "Nicolae Filipescu" de la Mănăstirea Dealu şi universitare la Facultatea de Litere din Capitală, unde a fost şef de promoţie. Doctor în filologie "Summa cum laude", a profesat peste 50 de ani în Bucureşti, dintre care peste 40 de ani la colegiile naţionale "Mihai Eminescu" şi "Gheorghe Lazăr". Din 1947, a fost membru al Societăţii Scriitorilor Români, iar, din 1974, al Uniunii Scriitorilor din România. A reprezentat 20 de ani secţia literaturii pentru copii şi tineret în biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, potrivit site-ului USR.
A semnat volumele de versuri: "Minuni ce nu mai sunt minuni", Editura "Ion Creangă", 1963; "Omul cu iubirile", Editura "Albatros", Bucureşti, 1985; "Vis de zidar", Editura "Pro Transilvania", Bucureşti, 1992; "Versuri alese", cu prefaţă de Ovidiu Papadima, Casa de editură "Cristina", Bucureşti, 1993; "Zborul cărăbuşului" (1944/1997), cu prefaţă de acad. Romulus Vulcănescu, Editura "Eolia", Bucureşti, 1997; "Cântecul Săgetătorului" (1947/1997), cu prefaţă de Ovidiu Papadima, Editura "Eolia", Bucureşti, 1997; "Sonetele iubirii eterne", Editura "Univers Ştiinţific", Bucureşti, 2007; "Versuri regăsite", Editura "Univers Ştiinţific", Bucureşti, 2010 şi numeroase alte titluri. Printre volumele de memorialistică se numără "Pietre la templul adevărului", Editura "Fiat Lux", Bucureşti, 1995 şi "Întâmplări şi oameni", Editura Aramis, Bucureşti, 2001.
A fost răsplătit cu titlul de profesor fruntaş şi emerit, cu indemnizaţia naţională de merit, cu medaliile "Spiru Haret", "Ion Pilat" şi "Cultura Militans", precum şi cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler pentru activitatea sa deosebită ca profesor, scriitor şi mentor cultural al tinerei generaţii.
