Viaţa cu „monstrul“ Pavarotti: mâncarea, haremul şi „duşmanii cei proşti“
Luciano Pavarotti a fost apreciat şi îndrăgit, deopotrivă, de iubitorii de operă, dar şi de suporterii de pe stadioane. Deşi a încetat din viaţă acum aproape 13 ani, arta sa e mai vie ca niciodată. Pavarotti omul era, însă, foarte diferit de artistul care a fermecat o lume întreagă, era chiar un „monstru“potrivit unei cărţi scrise de fostul său agent, Herbert Breslin, care i-a fost alături 36 de ani.
Herbert Breslin şi Luciano Pavarotti s-au „despărţit“ după o relaţie de proape patru decenii, în 2002, atunci când tenorul a ales să lucreze cu impresarul ungur Tibor Rudas, iniţiatorul proiectului „Trei tenori“. Ulterior, Breslin a scris cartea „Eu şi Regele“, în care a povestit tot ceea ce se întâmpla în spatele cortinei. Volumul este „povestea unui tânăr simplu şi adorabil, care s-a trabsformat într-un superstar agresiv şi nefericit“. Cartea începe într-o notă sarcastică: „Luciano Pavarotti este expertul mondial în orice. Ştie mai multe decât oricine altcineva despre muzică, medicină, stomoatologie, prostată, îngrijirea copiilor sau problemele legale. Toţi ceilalţi sunt nişte imcompetenţi“. Dezvăluirile nu se opresc aici, iar Pavarotti este portretizat ca un bărbat cu un apetit uriaş pentru mâncare, dar şi pentru femei, având, în jurul său, un adevărat „harem de asistente şi admiratoare“. De altfel, artistul şi-a părăsit prima soţie pentru asistenta Nicoletta (33 de ani). Pe aceasta o numea, potrivit lui Breslin, „preferata mea din harem“. Fostul impresar era „fascinat“ de apetitul lui Pavarotti şi scria în carte că acesta era obsedat de mâncare. De altfel, de-a lungul carierei, a avut numeroase fluctuaţii de greutate, iar, în total, spune Breslin, Pavarotti s-a îngrăşat şi a slăbit 2.500 de kilograme.
În lumina reflectoarelor, alături de Placido Domingo şi José Carreras, Pavarotti a format unul dintre cele mai apreciate triouri din lume. În culise, însă, îi bârfea şi îi numea „duşmani proşti“ pe colegii săi de scenă.
