La aşa-nchisoare, cine mai zice: "Hai liberare"?
Când spui „închisoare” te aştepţi să vezi gratii, igrasie, gardieni violenţi, mâncare indigestă, o celulă de doi metri pe doi, un pat tare şi colegi de cameră agresivi. Dar nu-i întotdeauna aşa. Unii criminali au parte de un regim de detenţie de lux şi ajung să strâmbe din nas atunci când aud cuvântul „libertate”.
Fiecare trebuie să răspundă pentru faptele lui. Asta spune legea. După faptă şi răsplată. Însă ce te faci când societatea socoteşte că e mai de folos să îşi pedepsească răufăcătorii conform celebrelor versuri ale lui Bogdan Petriceicu Haşdeu din „Răzvan şi Vidra”: „Răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău / E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău”? Asişti şocat la apariţia unor penitenciare în regim de libertate sau semi-libertate în care deţinuţii sunt cazaţi în condiţii de lux. Şi, culmea, izolarea lor e plătită din banii contribuabililor. Click! vă prezintă cele mai luxoase închisori din lume, la care „cazarea” presupune: 1. să comiţi o crimă; 2. să-ţi recunoşti vina şi 3. să nu fii considerat un pericol pentru societate, ci „recuperabil”. În puşcăria de minimă securitate de pe insula norvegiană Bastoy, detenţia e ca un sejur. Puşcăriaşii trăiesc în cabane de lemn, trăiesc ecologic şi muncesc la fermă. Nu au legături cu societatea aşa că trebuie să se autogospodărească. Dar asta nu înseamnă că nu au timp de pescuit, echitaţie, tenis, schi fond, lenevit la soare şi meşterit în ateliere.
În Suedia, gardienii fac patul deţinuţilor
La centrul de detenţie Loeben din Austria, deţinutele nu ştiu ce e aia uniformă. Celulele sunt îmbrăcate în lambriuri din lemn, geamurile sunt anti-glonţ şi doar la balcoane sunt montate zăbrele. Fiecare deţinută are camera şi baia ei, bucătăria e la comun, dar e dotată cu de toate.
La închisoarea Champ-Dollon din Geneva, Elveţia, se stă de obicei trei în cameră, dar serviciile sunt de 3 stele de confort: TV cu 128 de programe, aer condiţionat, uscător de păr, încălzire în podea şi saltele cu apă.
La Podok Bambu, în Jakarta, Indonezia, sunt cazate deţinutele dependente de droguri şi celula e un living cu fotolii şi canapele de piele, plasmă pe pereţi, draperii, aer condiţionat, servicii de coafură şi machiaj în cameră. Când se plictisesc au propriul bar karaoke şi salon de masaj.
În Sollentuna, din Suedia, gardienii servesc masa în camera individuală, sunt antrenori de fitness şi prieteni cu deţinuţii atunci când sunt invitaţi în celulă ca să vadă un meci de fotbal împreună.
Tot în Norvegia, la închisoarea Halden, deţinuţii au televizor în celulă, nu au gratii la geam, au open-bar, frigider şi mobilă din lemn masiv.
La Arajuez, Spania şi Addiewell, Scoţia, familia e pe primul loc. Deţinuţii au voie să petreacă timp nelimitat cu cei dragi şi învaţă să „fie mai buni”.
La Cereso Chetumal, Mexic, îşi doreşte să ajungă orice bătăuş sau recuperator. De ce? Intră „coţcari” şi pot ieşi campioni de box pentru că sunt antrenaţi de cei mai buni. În plus, „campionii” au bilet de voie de 12 ore la „hotelul plăcerilor” unde stau cu nevasta sau cu „iubita puşcăriaşă”. Nu-i aşa că după o aşa „pedeapsă”, îţi cam „pute” în libertate?
