A acceptat să doneze organele băiatului aflat în moarte cerebrală: «I-aş îmbrăţişa pe cei în care trăieşte fiul meu»
Poveste tulburătoare! Un stupid accident petrecut în urmă cu şase ani a adus lacrimi şi durere în viaţa unei familii, oferind, în acelaşi timp, şansă la viaţă pentru trei persoane. Semina Ferencz, mama tânărului aflat în moarte cerebrală, a ales să doneze organele pentru a-i salva pe alţii. Femeia speră să-i strângă la piept, ca să-şi aline dorul de băiat.
Aventură încheiată tragic în vara lui 2013! Originar din Bistriţa, Flaviu Ferencz (26 de ani) a murit în urma unui accident cu longboardul - o placă asemănătoare skateboard-ului, dar mai lungă şi care prinde viteză mai mare. Era student la Arte şi Design în Cluj-Napoca şi iubea să se dea cu longboardul. Pe 17 iulie 2013, a plecat împreună cu doi prieteni la Roşia (Bihor), pentru a testa cu longboardul un drum cu serpentine. Câteva ore mai târziu, mama lui primea un telefon de la spitalul din Oradea, prin care era anunţată că fiul ei a suferit un accident grav şi că trebuia să fie operat de urgenţă la cap.
“Aveau nevoie de semnătura cuiva, fiind vorba de o intervenţie riscantă”, îşi aminteşte Semina Ferencz (56 de ani), mama tânărului. A plecat într-un suflet şi a ajuns la Oradea după ce fiul său trecuse de operaţie. A apucat să îl vadă câteva minute, pentru ca apoi medicii să îi spună că activitatea cerebrală era aproape nulă. Când s-a pus în discuţie posibilitatea de a dona organele tânărului, femeia a decis să se consulte cu soţul ei, aflat la muncă în Spania.
“La telefon şi-a dat acordul, însă câteva ore mai târziu s-a răzgândit. Apoi a luat primul avion spre România şi a venit la spital. Când l-a văzut pe Flaviu în salon, a zis să mai aşteptăm, că poate îşi revine”, rememorează bistriţeanca. L-a convins, în cele din urmă: “Ar fi păcat să meargă în mormânt, când putem ajuta pe cineva”, i-am zis. Pe 21 iulie 2013, la patru zile de la accident, medicii au prelevat ficatul şi rinichii.
“Ficatul a ajuns la o doctoriţă din Bucureşti, aşa mi-au transmis doctorii. Rinichii, la doi tineri de 24 şi 26 de ani, din Zalău şi Cluj”, explică mama. De la tinerii care l-au însoţit pe Flaviu a aflat că se dădeau cu longboardul şi că la un moment dat au auzit o căzătură. “Băiatul meu avea doar cotiere şi genunchiere... casca de protecţie o lăsase în maşină”, adaugă femeia, cu vocea gâtuită.De atunci, pentru Semina n-a trecut nici o zi în care să nu se gândească la fiul pierdut. “A fost un copil deosebit, cu un suflet mare. Împărţea cu ceilalţi tot ce avea. Îi plăcea să deseneze. Mi-e foarte greu fără el... merg la cimitir, la mormântul lui, îi vorbesc, dar nu pot nicicum să îmi alin dorul”, povesteşte femeia cu lacrimi în glas.
Marea ei dorinţă e să-i cunoască pe cei la care au ajuns organele fiului său: “Aş vrea să-i îmbrăţişez pentru că au ceva din copilul meu. Nu pretind nimic de la ei, pentru că am făcut acest gest din suflet. Dacă nu vor să mă cunoască, aş vrea măcar să ştiu dacă sunt bine, pentru că nu am aflat niciodată dacă transplanturile au reuşit sau nu”. Dacă ar fi trăit, Flaviu Ferencz ar fi avut 32 de ani.
