În munții din vestul României se află un număr impresionant de mănăstiri izolate. Călugării s-au retras aici pentru rugăciune și izolare spirituală
În Munții Metaliferi, Șureanu și Poiana Ruscă, din vestul României, se află sute de peșteri unde călugării și sihaștrii s-au retras în trecut pentru rugăciune și izolare spirituală.
Aceste peșteri sunt considerate adevărate locuri sacre, ascunse de ochii lumii, unde călugării își petreceau zilele în tăcere, dedicându-se în totalitate vieții spirituale, departe de lume. Descoperă o parte dintre ele!
Peșterile din Munții Metaliferi: peste 300 de peșteri
Peste 300 de peșteri și avene au fost identificate în Munții Metaliferi, din vestul României, potrivit adevarul.ro. În Valea Geoagiului, aflată la granița județelor Alba și Hunedoara, turiștii pot vizita peșterile zidite din Cheile Madei și Cheile Glodului, dar și grotele din apropierea Cheilor Băcâiei, Cheilor Ardeului și Cheilor de la Balșa. Unele dintre acestea sunt sculptate de natură, altele sunt amenajate de oameni.
Peșterile din Munții Șureanu: aproximativ 500 de peșteri
În Munții Șureanu au fost identificate aproximativ 500 de peșteri. Unele dintre ele sunt greu accesibile, iar altele aproape imposibil de explorat. Aceste locuri păstrează legende despre comori, pustnici și zâne și numeroase vestigii antice. În câteva grote de aici, care au fost locuite în trecut de călugări, se află la izvoarele pârâului Valea Rea, sub Platoul Vârtoapelor. În anii 2000, în această zonă a fost ridicată o mănăstire. Alte peșteri se află în apropierea Platoului Vârtoapelor, nu departe de Sarmizegetusa Regia.
Peșterile din Munții Poiana Ruscă: peste 100 de peșteri
În Munții Poiana Ruscă au fost studiate peste 100 de peșteri și avene. Cea mai cunoscută chilie din această regiune se află la Mănăstirea Prislop, locul unde Sfântul Ioan de la Prislop, un călugăr medieval canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, s-a retras. Încăperea săpată de călugăr într-o stâncă se află la aproximativ o sută de metri de mormântul lui Arsenie Boca și este cunoscută drept „Casa Sfântului”. Aici, pustnicul ar fi trăit mulți ani, la sfârșitul secolului al XV-lea.
