Laptele, cu bune şi cu rele
În jurul laptelui există multe controverse. Unii spun că „nu e făcut” pentru organismul uman, că ar conţine hormoni şi că dă probleme digestive, alţii susţin că e plin de nutrienţi şi că avem nevoie de el. Ce să bem, cât să bem, sub ce formă? Nutriţionistul Marilena Oprişanu vine cu explicaţii pentru ambele „tabere”.
Este plin de nutrienţi
Laptele mai este numit şi „sângele alb”, datorită complexităţii lui. Conţine peste 100 de substanţe nutritive, cum ar fi: 20 de aminoacizi, mai mult de 10 acizi graşi, 25 de vitamine, 4 tipuri de lactoze, peste 45 de minerale şi multe proteine. Acestea din urmă sunt proteine complete, uşor asimilabile. „Spre exemplu zerul care rezultă după obţinerea fenomenului de coagulare conţine toţi aminoacizii esenţiali. Aşa se explică de ce majoritatea suplimentelor pentru sportivi au la bază proteina din zer. Laptele ne e necesar în perioada de creştere, dar şi în perioadele de recuperare după boli foarte severe, când se pierde mult din greutatea corporală. Faptul că e uşor asimilabil, pentru persoanele sănătoase, că nu necesită mult timp de preparare, precum şi varietatea mare de produse derivate care se pot obţine din el, fac din lapte un aliment extraordinar”, susţine Marilena Oprişanu.
Cu vârsta, se digeră mai greu
Nutriţionistul atrage totuşi atenţia că avantajele de mai sus se pot transforma în dezavantaje dacă nu consumăm cu moderaţie laptele, mai ales la vârsta adultă, când tabloul enzimatic digestiv devine mai sărac. „Fiind un aliment atât de consistent, e digerat cu greutate de tractul gastrointestinal. Când un aliment se digeră greu, în mod reflex va apărea un exces de secreţie de mucus intestinal. Apoi, lactatele au adesea în compoziţie şi amidon, care determină apariţia unor fenomene inflamatorii la nivelul tractului digestiv. Mucusul în combinaţie cu amidonul duc la formarea de plăci mucoidale pe suprafaţa pereţilor intestinali”, explică specialistul. În primii ani de viaţă se metabolizează uşor, însă pe măsură ce înaintăm în vârstă, pachetul nostru enzimatic e tot mai sărac, nu mai avem lactază ca să putem digera lactoza din laptele. Din acest motiv mulţi adulţi au intoleranţă la lactoză, care se manifestă printr-un disconfort abdominal (balonare, diaree, crampe). O soluţie ar fi administrarea unei pastile de lactază în timpul consumului de lapte. „A fost un curent care susţinea dezavantajele consumului de lapte, însă nu trebuie să cădem în extreme. Fiecare organism are propriu ADN, propriile nevoi şi intoleranţe”, adaugă Marilena Oprişanu. Un sugar nu trebuie hrănit sub nici o formă cu lapte de vacă deoarece conţine o cantitate de hormoni şi de glucide mult mai mare faţă de laptele matern. Copiii sănătoşi pot consuma lapte când încep diversificarea.
Alimente care conţin cea mai multă lactoză
Lactoza care ridică aceste probleme de digestie se găseşte în concentraţii diferite în lactate. Conţin multă lactoză brânzeturile făcute din zer (urda, ricotta), laptele condensat, laptele praf, brânza topită şi laptele de vacă. La polul opus, cu un conţinut scăzut de lactoză sunt brânzeturile maturate şi fermentate (parmezan, telemea, emmentaler, cheddar etc.). „Pe acestea din urmă le recomand, însă cu moderaţie, întrucât sunt foarte grase. De asemenea, trebuie menţionat că laptele degresat conţine în realitate mai multă lactoză decât cel integral. Iar laptele «fără lactoză» de pe piaţă are de fapt adăugată o pastilă de lactază, care să ajute digestia”.
Consecinţele consumului excesiv de lactate
Consumul excesiv de lapte şi produse lactate derivate, mai ales de unt, caşcaval, brânză topită sau smântână, determină creşterea nivelului de grăsimi din organism şi apariţia unor boli deloc uşoare, precum hipertensiune, ateroscleroză, accidente vasculare cerebrale etc.
Nu ajută deloc în osteoporoză
Mulţi asociază consumul de lapte cu un aport de calciu. Descoperirile din domeniul medical au anulat această ipoteză. “Se crede că lactatele previn osteoporoza, dar studiile au arătat că persoanele care consumă mult calciu din sursă animală au cele mai slabe oase şi cea mai mare rată de osteoporoză”, mărturiseşte Marilena Oprişanu.
