A adunat peste 60 de magnetofoane
Dorel Văduva este un bătrân care nu are nevoie de medicamente compensate. "Medicamentul meu e muzica şi cu ea cred că apuc suta de ani", ne spune bătrânul de 74 de ani.
Dorel Văduva ne primeşte cu o privire ciudată în ochi: ceva între satisfacţie şi nerăbdare.
"Dimineaţă am primit un colet cu muzică din Serbia. Ascult de câteva ore şi deja am găsit vreo 2-3 trei melodii interesante în cele 50 de CD-uri primite", ne spune cu o sclipire satisfăcută în ochi Dorel Văduva, încă înainte de a face prezentările.
Bătrânul de 74 de ani stă aşezat pe un fotoliu lângă un perete întreg de aparatură de redare şi înregistrare muzică. "Pentru mine o melodie este interesantă cu cât este mai aproape de rădăcinile ei. Spre exemplu melodia «La cucaracha» se cântă acum în toată lumea de foarte multe formaţii. Eu am în colecţie melodia originală de la începutul secolului trecut compusă şi cântată de Lecuona Cuban Boys", ne explică bătrânul.
Povesteşte că s-a îndrăgostit de muzică la 6 ani. Avea un vecin care avea un patefon cu melodia "Dardanele". "Mi-a plăcut aşa mult încât mi-a pus în cap să îmi iau şi eu. Pe la 12 ani mergeam şi luam de la garajele ITB-ului rulmenţi aruncaţi şi făceam trotinete. Le vindeam şi din acei bani mi-am cumpărat primul patefon", îşi aminteşte Dorel Văduva. În 1953 şi-a cumpărat primul magnetofon.
"De atunci am tot adunat magnetofoane şi acum am 63 de aparate în casă. Prima mea placă o aveam chiar dinainte. E făcut în 1940 în Statele Unite şi are două melodii pe ea: Amapola şi Tabou. O am şi acum în colecţie", ne-a povestit bărbatul.
