Animalul simpatic surprins în România. Poate sta sub apă minute întregi, e tare drăgălaș și vânează până la 5 ore pe zi
Un loc spectaculos din România, Parcul Național Defileul Jiului, ascunde una dintre cele mai simpatice și fascinante vietăți ale faunei sălbatice – vidra.

Această arie naturală protejată, recunoscută pentru biodiversitatea sa, oferă condiții excelente pentru dezvoltarea speciilor sălbatice, iar vedeta zonei este vidra, un mamifer semiacvatic cu trăsături unice și obiceiuri captivante.
Caracteristicile vidrei
Vidra, cunoscută științific sub numele de Lutrinae, face parte din familia jderilor (Mustelidae). Are un corp lung și suplu, picioare scurte dotate cu membrane interdigitale și o coadă musculoasă care îi asigură o excelentă agilitate în apă.
Blana ei lucioasă, de culoare cenușiu-brună, are un rol termoizolant esențial, fiind acoperită de un strat de aer care o protejează în timpul scufundărilor.
Vidra poate rămâne sub apă până la 8 minute, închizându-și orificiile nărilor și urechilor pentru a preveni pătrunderea apei. De asemenea, aceasta este foarte rapidă, atingând până la 29 km/h pe uscat.
Habitatul și rolul vidrei în ecosistem
În România, vidrele sunt întâlnite în special în Delta Dunării, pe marginea lacurilor și a râurilor mari, dar și la munte, în apropierea pâraielor populate cu păstrăvi, la altitudini de peste 1.500 de metri.
Potrivit lui Marin Șerban, directorul Administrației Parcul Național Defileul Jiului, citat de Agerpres, populația de vidră din această zonă reprezintă un bioindicator important al calității apei, în special după reducerea activităților industriale din Valea Jiului.
De-a lungul râului Jiu și al afluenților săi, vidrele beneficiază de un habitat ideal, cu un debit constant de apă și o diversitate mare de pești, principala lor sursă de hrană.
Obiceiurile alimentare și comportamentul
Vidrele sunt vânători foarte eficienți și petrec între 3 și 5 ore pe zi în căutarea hranei. Consumul lor zilnic variază între 15 și 25% din greutatea corporală, în funcție de anotimp. Dieta lor include în principal pești, dar și crustacee, amfibieni, melci sau șoareci de apă.
După ce prind un pește, vidrele îl scot pe mal, îl păstrează sub o piatră sau un buștean și consumă doar părțile cele mai gustoase, precum branhiile și carnea fără oase de pe spate. Resturile sunt lăsate pentru alte animale, contribuind astfel la echilibrul ecosistemului.
Viața socială și reproducerea
Vidrele sunt animale nocturne și foarte teritoriale. Masculii dețin teritorii mai mari decât femelele și le marchează folosind glandele anale. Vizuinele lor sunt adesea complexe, având mai multe încăperi săpate la o distanță de până la 500 de metri de malul apei.
Un aspect interesant este că vidrele se pot reproduce pe tot parcursul anului, iar femelele nasc o dată la doi ani. Puii se pot naște iarna sau vara, iar jocul este o parte esențială a comportamentului lor. Vidrele adoră să se joace cu pietre sau cochilii de scoici, un comportament care, potrivit specialiștilor, le ajută să își dezvolte abilitățile de vânătoare.