VideoAstăzi s-a născut Lia Manoliu, prima sportivă din lume care a participat la șase ediții consecutive ale JO. „Și-a construit cariera cărămidă cu cărămidă. Pe niciuna nu scria talent”
Azi, 25 aprilie, istoria sportului românesc își amintește una dintre cele mai impresionante figuri pe care le-a dat vreodată atletismul mondial. O sportivă care nu doar că a cucerit podiumuri olimpice, dar a redefinit ideea de rezistență în sportul de performanță, de echilibru între carieră și viață profesională și de longevitate într-o disciplină unde timpul este, de regulă, cel mai dur adversar.
Este vorba despre Lia Manoliu, prima sportivă din lume care a participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, o performanță consemnată în „Guinness Book of Records” și rămasă un reper istoric al sportului internațional.
Fiica a doi profesori de filosofie
Născută la 25 aprilie 1932, la Chișinău, Lia Manoliu a crescut într-un mediu educat, fiind fiica a doi profesori de filosofie. Atmosfera din familie a fost una în care rigoarea intelectuală și disciplina au reprezentat repere constante, iar acest lucru avea să se reflecte ulterior în întreaga sa carieră.
În adolescență, sportul nu a fost o alegere singulară, ci o explorare amplă. A practicat pe rând tenisul, tenisul de masă, voleiul și baschetul, ajungând chiar componentă a echipei Știința București la baschet și obținând rezultate notabile în campionatele naționale la mai multe discipline.
Această perioadă a demonstrat deja un lucru rar: capacitatea de a excela în mai multe sporturi, fără specializare timpurie rigidă, într-o epocă în care polivalența era mai degrabă excepție decât regulă.
Momentul care a schimbat tot: întâlnirea cu atletismul
La 16 ani, Lia Manoliu a descoperit atletismul. A început cu săritura în înălțime, apoi a trecut la aruncări, unde avea să își găsească adevărata direcție sportivă. După aruncarea greutății, s-a stabilit definitiv la aruncarea discului, disciplina în care avea să devină una dintre cele mai longevive și respectate sportive din lume.
În paralel cu sportul, a urmat o carieră academică exigentă, absolvind în 1954 Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București, devenind inginer electroenergetician și lucrând ulterior la IPROMET București, cu normă întreagă.
Această dublă existență – sport de performanță și profesie tehnică – este una dintre cele mai puternice dovezi ale rigorii sale personale.
„Nu talentul, ci munca”: filosofia unei cariere unice
Una dintre cele mai puternice descrieri ale Liei Manoliu rămâne cea a lui Vladimir Moraru, în cartea „Legendele Olimpului atletic“:
„Și-a construit cariera cărămidă cu cărămidă. Pe niciuna nu scria – talent. De la temelie până la vârf, toate poartă inscripția: muncă, seriozitate, perseverență”.
Această idee definește perfect nu doar sportiva, ci și modul în care a fost percepută în lumea sportului: o construcție lentă, solidă, fără scurtături.
O carieră olimpică fără precedent
Lia Manoliu a devenit prima sportivă din lume care a participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice:
- Helsinki 1952
- Melbourne 1956
- Roma 1960
- Tokyo 1964
- Ciudad de Mexico 1968
- München 1972
Performanța sa a rămas unică pentru decenii și a fost consemnată în „Guinness Book of Records”.
Rezultatele sale olimpice reflectă o evoluție rar întâlnită:
- 1952 – locul 6 (prima sportivă româncă ce punctează pentru România la JO)
- 1956 – locul 9
- 1960 – medalie de bronz
- 1964 – medalie de bronz
- 1968 – medalie de aur
- 1972 – locul 9
Mexic 1968: a câștigat aurul olimpic
Apogeul carierei sale a venit la Jocurile Olimpice din 1968, la Ciudad de Mexico, unde a câștigat medalia de aur și a stabilit un nou record olimpic – 58,28 metri.
Momentul este cu atât mai impresionant cu cât Lia Manoliu a concurat accidentată, cu o problemă la cotul drept care îi limita serios capacitatea de efort. Cu toate acestea, a ales să concureze.
Într-un moment de sinceritate rar întâlnit, răspunsul ei la întrebarea „Cine sunteți?” a rămas emblematic:
„O sportivă care a eșuat adesea și câteodată a reușit. Am pierdut de nenumărate ori, păstrând totuși dragostea de sport”.
Fratele său a descris ulterior atmosfera din acea competiție, subliniind că Lia a intrat în finală fără calificări, într-o stare fizică fragilă, dar cu o determinare totală de a-și duce încercarea până la capăt.
O sportivă completă: de la recorduri la inginerie și conducere sportivă
Lia Manoliu nu a fost doar o atletă de excepție, ci și o profesionistă în afara sportului. A lucrat ca inginer electroenergetician la IPROMET, respectând un program complet de opt ore pe zi, în paralel cu antrenamentele de performanță.
În cariera sportivă, a fost:
- de 12 ori campioană națională
- de 7 ori campioană balcanică
- prima femeie din România care a depășit pragurile de 40 m, 50 m și 60 m la aruncarea discului
De asemenea, a absolvit și o școală de ziaristică sportivă și a vorbit fluent cinci limbi străine (franceză, engleză, germană, rusă și italiană), ceea ce i-a permis o prezență activă în organisme sportive internaționale.
De la stadion la conducerea sportului românesc
După retragerea din activitatea competițională în 1972, la vârsta de 40 de ani, Lia Manoliu a continuat să influențeze sportul românesc din poziții administrative:
- 1973: vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român
- 1990: președinte al Comitetului Olimpic Român
- senator în Parlamentul României (1990–1992)
A fost o prezență importantă în organisme internaționale, primind distincții precum Ordinul Olimpic „Colanul de Bronz”, Trofeul „Femeia în sport” și Premiul UNESCO „Fair Play”.
Lia Manoliu s-a stins din viață în 1998, la 66 de ani, după o perioadă dificilă de probleme medicale. Însă moștenirea sa a rămas profund înrădăcinată în sportul românesc și internațional.
În onoarea sa, Stadionul Național din București a purtat numele „Lia Manoliu”, ca simbol al unei cariere care a depășit cu mult granițele unei discipline sportive.
Povestea Liei Manoliu nu este doar despre medalii sau recorduri olimpice. Este despre o filosofie de viață construită pe muncă, disciplină și consecvență, despre capacitatea de a reveni, de a continua și de a performa timp de două decenii la cel mai înalt nivel.
Succesul este adesea asociat cu talentul, însă Lia Manoliu rămâne dovada că uneori adevărata diferență o face altceva: capacitatea de a nu renunța.
