VideoAstăzi s-a născut Temistocle Popa, compozitorul celebrelor melodii „Lalele“, „Trecea fanfara militară“ și „Turturele“. Povestea neașteptată din spatele acestor șlagăre

Astăzi, 27 iunie s-a născut unul dintre cei mai iubiți compozitori români, Temistocle Popa, omul care avea să lase în urmă nu doar melodii, ci adevărate fragmente de memorie colectivă. Crescut într-o mahala a Galațiului, într-un univers pestriț și plin de contraste, micul Mistocli avea să ajungă, peste ani, unul dintre arhitecții sonori ai muzicii ușoare românești.

Astăzi s-a născut Temistocle Popa

Drumul său a fost unul al intuiției și al sensibilității, dar și al unei perseverențe discrete, care l-a purtat din lumea copilăriei sale până în inima Bucureștiului artistic, unde șlagărele lui au devenit parte din viața de zi cu zi a mai multor generații.

Cosmosul, valsul și începuturile unui destin muzical

În anii ’60, într-o perioadă în care lumea era fascinată de zborul lui Iuri Gagarin și de cucerirea spațiului cosmic, redacția muzicală a Radioteleviziunii a lansat un proiect special: compunerea unor cântece dedicate acestui moment istoric. Temistocle Popa, alături de Radu Șerban, Vasile Veselovschi și George Grigoriu, a fost invitat să creeze o piesă pe tema „Gagarin și Cosmosul“.

În timp ce ceilalți au ales ritmuri moderne, Temistocle Popa a mers împotriva curentului și a compus un vals.

„Am folosit legănarea unui vals prin care coboram pe Pământ povestea cosmică a lui Gagarin“, mărturisea compozitorul în scrierile sale autobiografice, scriu cei de la Adevărul.

Însă reacția comisiei a fost rezervată. Muzica sa a fost considerată „prea lirică“, într-un context în care se cereau ritmuri „maiestuoase, cu caracter optimist“. Refăcută sub presiune, piesa a fost acceptată, dar nu a devenit șlagăr. Totuși, acest moment a rămas definitoriu pentru felul în care Temistocle Popa avea să-și urmeze instinctul artistic, chiar și atunci când nu era în ton cu cerințele epocii.

Nașterea unui refren: „Lalele“, dintr-un sertar uitat

Poate cea mai cunoscută poveste din cariera sa este cea a șlagărului „Lalele“, piesă care ar fi putut rămâne definitiv uitată într-un sertar.

Inițial, melodia fusese compusă pentru proiectul dedicat lui Gagarin, dar fusese respinsă și abandonată. Totul s-a schimbat într-o zi, când interpretul Luigi Ionescu a ascultat întâmplător câteva dintre compozițiile lui Temistocle Popa.

„Mi-am scos din dosare manuscrisele sperând ca măcar unul sau două cântece să-l cucerească pe Luigi. Între ele, și cântecul uitat pe fundul sertarului. Luigi Ionescu m-a rugat să-l repet și, în timp ce mă executam, s-a ridicat din fotoliu, s-a apropiat de mine și a început să fredoneze melodia. «Asta-i! a exclamat el. Asta-i ce căutam. Dar nu în ritm de vals, ci în ritm de cha-cha»“.

Momentul decisiv a venit chiar atunci când Luigi Ionescu a transformat ideea într-un refren spontan:

„La, la, la, le, le! Asta-i! Lalele! Lalele, lalele, frumoasele mele la-le-le!”

De aici, piesa a intrat rapid în circuitul artistic, iar versurile au fost scrise de Aurel Storin. Reacția publicului a fost imediată, iar „Lalele” a devenit unul dintre cele mai iubite șlagăre românești.

„Turturele“ și inspirația dintr-o întâmplare banală

O altă piesă importantă din creația lui Temistocle Popa, „Turturele“, are o poveste la fel de neașteptată. În perioada în care locuia în fostul apartament al Mariei Tănase, compozitorul era înconjurat de muzică, repetiții și artiști care intrau și ieșeau constant din clădire.

În acest context, o întâmplare aparent banală avea să devină sursă de inspirație. Paul Constantinescu, vecinul său de la etaj, i-a încredințat un pui de turturea pe care îl găsise pe balcon.

Acea imagine simplă avea să rămână în memoria compozitorului și să se transforme, mai târziu, într-un șlagăr.

„Dragul meu, pe balconul nostru s-a pripășit ieri un pui de turturea. N-ai vrea să-l iei și să-l îngrijești dumneata? Ești mai tînăr și, poate, ai mai mult timp decît mine...“

Din această întâmplare și din atmosfera muzicală a epocii s-a născut piesa „Turturele“, interpretată de Luigi Ionescu și devenită rapid un succes.

„Trecea fanfara militară“ și nostalgia unei lumi dispărute

În 1968, o altă compoziție avea să confirme talentul lui Temistocle Popa de a transforma amintirile în muzică. „Trecea fanfara militară“, interpretată de Dan Spătaru, s-a născut dintr-un moment de reflecție asupra trecutului.

„Mi-a răsărit deodată în fața ochilor imaginea fanfarei militare care îmi luminase copilăria și adolescența. Mi-am amintit și de fanfara militară din orașul natal care, duminica dimineața, trecea, cântând din toate surlele și tobele, pe Calea Domnească, în drum spre grădina publică“.

Din această amintire, împreună cu textierul Mircea Block, compozitorul a construit o piesă despre ritmurile orașului de altădată, despre parade, fanfare și o lume în care muzica era prezentă în viața publică, nu doar pe scenă.

Compozitorul Temistocle Popa a decedat pe 26 noiembrie 2013, la vârsta de 92 de ani. S-a stins din viață în București și a fost înmormântat la Cimitirul Militar Ghencea.