„Bunica Rosi”, șoferiță de camion la 76 de ani: milioane de kilometri pe drumurile Europei și o mașină care îi ține loc de casă
La 76 de ani, când majoritatea oamenilor se bucură de liniștea pensionării, Roswitha Hellmuth-Gamberger – cunoscută de toată lumea drept „Bunica Rosi” – încă își trăiește viața pe drumurile Europei. După mai bine de patru decenii petrecute la volan, mai întâi ca taximetristă și apoi ca șoferiță de tir, femeia continuă să transporte marfă mii de kilometri în fiecare săptămână, cu o energie care îi uimește pe cei din jur.
Viața pe drumuri, mai mult decât o necesitate
Rosi recunoaște că șofatul nu este doar o pasiune, ci și o nevoie. Cu o pensie de numai 960 de euro, veniturile obținute din transportul rutier îi oferă siguranța financiară pentru a-și permite cheltuieli neașteptate – inclusiv operația costisitoare a câinelui ei, care a ajuns la 7.500 de euro. „Îmi place să muncesc și să câștig bani astfel. Dar sunt obligată să lucrez, altfel ar trebui să cer ajutor de la stat”, mărturisește ea.
În medie, „Bunica Rosi” parcurge 2.500 de kilometri pe săptămână și spune că își găsește liniștea în cabina camionului, pe care o numește a doua casă. „Este foarte liniștitor pentru mine. Las tot ce e rău afară. Pentru mine, e o vacanță”, explică șoferița, citată de Adevărul.
De la taxiuri la tiruri
Cariera ei la volan a început acum 45 de ani, ca taximetristă, într-o perioadă în care femeile erau o raritate în domeniul transporturilor. După câțiva ani, plictisită de rutina curselor scurte, a decis să treacă la șofatul camioanelor.
„Prima întrebare a tuturor a fost: ce fac dacă trebuie să schimb o roată? Ei bine, nici bărbații nu sunt în stare să facă asta azi. Și pe vremea aceea exista service, veneau ei”, își amintește cu umor „Bunica Rosi”.
Mii de kilometri și un drum fără sfârșit
De-a lungul carierei, Rosi a străbătut milioane de kilometri prin întreaga Europă. La vârsta la care alții renunță la carnetul de conducere, ea se pregătește să își reînnoiască permisul și spune că vrea să continue să muncească cel puțin încă doi sau trei ani.
Pentru „Bunica Rosi”, drumul nu înseamnă doar transport, ci libertate. Camionul i-a devenit cămin, coleg de drum și prieten, iar viața de șofer i-a adus un echilibru între muncă și pasiune.
