Când începe declinul vieţii sexuale în relaţia de cuplu?
Când vorbim despre femei plictisite în pat, imediat ne întrebăm: a cui este vina? Însă, în realitate, nu putem vorbi de vină, ci de responsabilitate. Atunci când ne confruntăm cu această situaţie, în general este responsabilitatea ambilor parteneri.
În ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, sexul şi obţinerea orgasmului sunt mai mult decât fireşti, cumva automatisme, încât unuia îi vine greu să creadă că lucrurile se petrec diferit pentru parteneră pe care, prin urmare, nici nu au înţeles-o şi nici nu au ajutat-o.
În timp, femeia, satisfăcută parţial sau deloc, îşi va pierde interesul sau dorinţa, cu toate că orgasmul şi plăcerea sexuală sunt o necesitate fiziologică şi psihică. Raporturile sexuale sunt, de multe ori, la nivel inconştient, câmpul unei bătălii pentru putere. A-i recunoaşte femeii dreptul la plăcere, la orgasm, la activitatea sexuală, înseamnă a recunoaşte egalitatea între sexe,
Câţi bărbaţi sunt pregătiţi să accepte cu adevărat acest lucru? Câţi bărbaţi îşi privesc partenera ca pe un bun sexual, care trebuie să îşi facă „datoria”? Odată demarat acest raport de obligativitate, transmis nu doar prin vorbe, ci şi prin atitudine, începe declinul vieţii sexuale.
Scânteia îşi pierde din strălucire, misterul, pasiunea, dăruirea şi dragostea sunt transformate în obligaţie, datorie şi, mai apoi, în corvoadă. Când partenerul nu are inteligenţa emoţională prea bine educată, problemele se agravează. Încep reproşurile, certurile şi acuzaţiile pe acest subiect, iar relaţia se poate destrăma.
