Când și de ce se taie, de fapt, moțul la copii? Semnificația acestui obicei
Obiceiul tăierii moţului, la băieţi, sau al ruperii turtei, la fete, fără nicio legătură cu practicile creştine, are o însemnătate mare pentru părinţi şi bunici. Ce spune, însă, tradiția acestui obicei. De ce se practică și ce spune biserica?

Potrivit unei vechi tradiții românești, moțul copiilor nu trebuie tăiat până la o anumită vârstă. Când se taie, de fapt, și ce spune tradiția despre acest obicei?
În fapt, tăierea moțului este un ritual ce marchează intrarea în comunitate a celor mici - şi e şi prilej de petrecere în familie. Ocazia de sărbătoare este prima aniversare, când împlinește vârsta de un an. Până la această vârstă, părul unui bebeluș nu este tuns deloc. Prima zi de naștere a fost aleasă datorită experienței unice pe care o trăiește micuțul de la naștere până când face primii pași.
Ce legătură are biserica
Acest eveniment este simbolic și are loc împreună cu nașii. Nașii sunt cei care taie părul bebelușului. Părinții spirituali nu ar trebui să rateze această zi specială pentru copii și familiile lor.
Biserica Ortodoxă nu joacă niciun rol când vine vorba de tăierea părului bebelușului. Obiceiul primei tunsorii își are rădăcinile în tradițiile vechilor daci. Aceștia obișnuiau să organizeze ceremonii pentru protejarea și inițierea copiilor. La acea vreme, tăierea părului unui copil era sacră. În plus, obiceiul era asociat cu dorința unui viitor prosper pentru copil.
Cu toate acestea, în unele culturi antice, părul avea o semnificație magică și era lăsat să crească până într-un moment crucial din viața copilului. Există multe motive pentru care moțul unui copil este tăiat la vârsta de un an. Primele câteva luni din viața unui copil sunt întotdeauna fragile și, prin urmare, au nevoie de protecție suplimentară. În unele culturi, împlinirea vârstei de un an era considerată o etapă importantă în dezvoltarea unui copil. O tunsoare simboliza faptul că micuțul trecuse de vârsta de un an și era pregătit să treacă la următoarea etapă a vieții.
Din cauza ratei ridicate a mortalității infantile în societățile tradiționale, împlinirea vârstei de un an era, de asemenea, un semn de noroc și rezistență. Evenimentul servea drept ritual special pentru a pregăti copilul pentru viitor.