Obiceiul neobișnuit pe care îl aveau dacii pe timp de furtună. Cum a apărut această tradiție
Omenirea s-a confruntat cu fenomene meteo extreme încă din cele mai vechi timpuri, dar modul în care erau interpretate acestea era complet diferit, cu mii de ani în urmă. Se credea că acestea erau provocate de zeități, iar oamenii din toată lumea, inclusiv dacii, apelau la o sumedenie de ritualuri și rugăciuni, pentru a îmbuna zeii.
În ziua de astăzi, tuturor ne este foarte ușor să verificăm prognoza meteo și să aflăm totul despre cauzele diferitelor fenomene meteorologice extreme, de care ne putem lovi. Însă, cu mii de ani în urmă, lucrurile nu erau atât de simple. Oamenii atribuiau astfel de fenomene zeilor, în ciuda faptului că persoanele mai educate înțelegeau că ele erau simple fenomene naturale.
„Ploile torenţiale, inundaţiile, secetele şi soarele arzător au împovărat locuitorii Imperiului Roman. Iar vechii contemporani erau preocupaţi şi ei de cauze şi căutau soluţii. În ciuda cunoștințelor științifice, ploaia în sine a fost considerată un fenomen trimis de zei, cum ar fi zeul vremii Zeus-Jupiter”, spune arheologul Nadin Burkhardt, potrivit adevarul.ro.
Jupiter era venerat și în Dacia
Odată ce Dacia a devenit provincie romană, Jupiter a început să fie venerat și pe aceste meleaguri. Rămășițele unei statui înalte de patru metri, a zeului, a fost găsită colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Acesta era înfățișat stând pe tronul său, dar dacii aveau și tradițiile proprii, prin care explicau furtunile.
Această populați venera un zeu numit Gebeleizis, sau Nebelizis, care ar fi fost, potrivit unor istorici, zeitatea supremă a dacilor, cât și patronul ploilor și furtunilor.
Dacii trăgeau săgeți spre cer
„Iată în ce chip se socot nemuritori: credinţa lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zalmoxis, divinitatea lor, pe care unii îl cred acelaşi cu Gebeleizis. Când tună şi fulgeră, geţii trag cu săgeţile înspre cer şi ameninţă zeul, deoarece cred că acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, scria Herodot.
Mircea Eliade explica faptul că geții încercau să amenințe puterile malefice din nori, pentru a-și ajuta zeul în timpul furtunilor. „Gebeleizis este un zeu al furtunii sau mai degrabă un vechi zeu al cerului, patronul clasei aristocrate şi militare, iar Zamolxis era zeul Misterelor, maestrul iniţierii, care conferă imortalitatea”, scria acesta, în volumul „De la Zamolxis la Genghis-han”.
