Ce a scris Mihai Eminescu înainte să moară. Ultimele versuri ale poetului
Click! îți spune care sunt ultimele versuri scrise de Mihai Eminescu înainte să moară. Luceafărul poeziei româneşti s-a stins din viaţă la vârsta de 39 de ani, în sanatoriul de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti.
Pe 15 ianuarie se împlinesc 173 de la nașterea celui mai mare poet român. Mihai Eminescu s-a născut în familia căminarului Gheorghe și Raluca Eminovici. A fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii din familie.
Deși a trăit doar 39 de ani, Eminescu a lăsat în urma sa o adevărată operă de artă. Poeziile sale impresionante au trecut testul timpului și au rămas nemuritoare.
Mihai Eminescu, ultimele versuri înainte să moară
Mihai Eminescu a murit în sanatoriul de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti. Era singur, așa cum au fost de altfel ultimii ani din viaţa sa, dar poezia i-a fost alături până la ultima suflare.
Potrivit eminescologului Nicolae Georgescu, în halatul poetului mort s-au găsit ultimele sale versuri, premonitoare:
„Atâta foc, atâta cer
Atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţii
Ai revărsat, părinte!”.
Regretatul preot Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai ortodoxiei române, a explicat teologic aceste ultime versuri, în cadrul unui simpozion dedicat poetului.
„Teologii români ai vremii nu s-au ridicat până la gândul exprimat, aici şi în alte texte, de poet. E chiar semnificaţia ultimă a sacrificiului eminescian primit nu pentru sine, ci pentru neamul său”, spunea preotul Galeriu, conform Adevărul.
Mihai Eminescu a fost înmormântat în mare grabă
Teologii afirmă că marele poet național a fost înmormântat în mare grabă, fără respectarea cutumelor bisericeşti.
„Parcă cu o nefirească grabă, Eminescu fu aşezat în mormânt sâmbătă (n.a. 17 iunie). Nu ştim ce a împiedicat oficierea slujbei de Înmormântare imediat după Sfânta Liturghie slujită dimineaţă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, acolo unde a fost depus sicriul în care zăcea <<nemuritor şi rece>> Eminescu.
Din singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului, un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi, se observă că unii aveau în mâini umbrele. Augustin Z. N. Pop, în cartea Pe urmele lui Mihai Eminescu, spune că acea zi a fost ploioasă şi mohorâtă. Era, pesemne, manifestarea tristeţii naturii, care a vărsat lacrimi.
Totuşi, rămâne o taină de ce slujba Pogribaniei s a oficiat spre seară, situaţie neobişnuită în tradiţia noastră ortodoxă", potrivit Arhimandritului Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia-Neamţ.
Pe 15 iunie 1889, Eminescu a murit în sanatoriul doctorului Alexandru Suțu. Pe ultimul drum, poetul a fost condus de puţinii prieteni şi apropiaţi, printre care Mihail Kogălniceanu, Toderiţă Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, mulţi studenţi şi elevi ai Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti, conform sursei citate.
După moartea poetului, George Călinescu a scris: „Astfel se stinse, în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
