Ce este Ordinul Cavalerilor Teutoni, gradul primit de Maria Constantin. Cum se acordă în zilele noastre
Maria Constantin, în vârstă de 38 de ani, a fost ridicată la grad de Cavaler al Ordinului Militar Teutonic, după o prestație la o petrecere din Brașov. Ce este, de fapt, acest ordin?
Înființat de doi negustori călători și cu aportul financiar al negustorilor din Bremen și Lubeck, Ordinul Cavalerilor Teutoni a apărut în 1190, în Acra, Israel. Organizația militar-religioasă a participat la evenimente istorice diverse, de la cruciade la confruntări cu mari puteri europene. Au avut și o latură socială, construind spitale și sprijinind creștinii în expedițiile lor spre Țara Sfântă.
Ce este Ordinul Cavalerilor Teutoni
Cavalerii Teutoni aveau inițial menirea de a apăra teritoriile statelor din Orientul Mijlociu, dar și orașul Acra. După înfrângerea creștinilor de către musulmani, teutonii s-au retras în Transilvania, în 1211. Motivul a fost unul clar, regele Ungariei, Andrei al II-lea, avea nevoie de ajutor în lupta sa cu grupările de kipceaci, populație turcică din Asia. Aceștia amenințau frontiera sud-estică a statului ungar. Cavalerii teutoni au stat în Ungaria doar 14 ani, fiind apoi alungați de armatele lui Andrei al II-lea, deoarece au încercat să intre sub protecția papală, în loc să se supună Ungariei, devenind independenți.
În 1230, după emiterea Bulei de aur de la Rimini, liderul teutonilor, marele maestru Hermann von Salza a inițiat cruciada împotriva prusacilor, cu scopul de a-i creștina. Curând, ordinul religios s-a ridicat împotriva Poloniei, și cu ajutorul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, au cucerit provincia Chelmno (nordul Poloniei), devenind stăpânii acesteia. Astfel, în secolul al XIII-lea, s-a format un stat independent, numit Statul monastic al Cavalerilor Teutoni. Acestuia i-au fost adăugate, rând pe rând, teritoriile prusace cucerite, și apoi Livonia.
Noul stat constituit a adus un beneficiu în organizarea Ordinului Teutonic, atât pe plan administrativ, cât și militar și religios. Cavalerii dețineau un capital considerabil, iar cu ajutorul mercenarilor sosiți din întreaga Europă, au devenit o forță maritimă importantă în Marea Baltică. Campaniile de convertire a populațiilor din estul Europei au fost facilitate. După reușita din Lituania, care devine un stat creștin, catolic în 1387, ordinul își pierde parțial menirea în Europa.
Cu toate acestea, cavalerii germani au continuat expedițiile împotriva statelor vecine. Polonia, Marele Ducat al Lituaniei și Republica Novgorod au fost printre țintele lor. Dorința de extindere spre Novgorod a eșuat după înfrângerea cavalerilor germani în Bătălia de pe Gheață (lacul Peipus), la granița Estoniei cu Rusia, în 1242. Armata prințului Aleksandr Nevsky a obținut o victorie zdrobitoare asupra teutonilor.
Un alt punct negativ pentru ordinul teuton este reprezentat de lupta de la Grunwald (Tannenberg), din 1410. De această dată, inamicul era dual, respectiv alianța polono-lituaniană care i-a învins pe cavaleri, afectând grav armata acestora. Un moment crucial în istoria Ordinului Teutonic a fost asediul de la Marienburg, din toamna aceluiași an, în care capitala ordinului a fost apărată cu curaj și în final salvată. Astfel, ordinul a fost salvat de la dispariție, reluându-și ușor activitatea.
Cavalerii teutoni din Germania şi Austria erau de multe ori numiţi comandanţi ai trupelor de mercenari, aflaţi in slujba casei de Habsburg, în vremea când Europa se confrunta cu războaiele otomane. Istoria militară a ordinului teuton se sfârşeşte în 1809, când Napoleon ordonă desfiinţarea acestuia. Ordinul a continuat să existe, desfăşurând însă, doar acţiuni sociale.
S-a dezvoltat într-o organizație caritabilă
Mari stăpâni, moștenitorii marilor familii germane (după 1761, descendenții Casei Habsburg-Lorraine), au rămas la conducerea ținuturilor importante din Germania. Cavalerii teutoni din Germania și Austria erau adesea desemnați comandanți ai trupelor de mercenari, angajați de Casa de Habsburg, în perioada în care Europa se confrunta cu conflictele otomane. Istoria militară a ordinului teuton se încheie în 1809, când Napoleon decretează dizolvarea acestuia. Ordinul a continuat să existe, dar cu activități sociale.
În perioada Germaniei naziste, ordinul a fost prigonit, iar după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, acesta a fost restabilit în Germania și Austria. În prezent, Ordinul Cavalerilor Teutoni se ocupă de activități caritabile, fără caracter militar, în Europa Centrală, potrivit historia.ro. Prin urmare, Ordinul Cavalerilor Teutoni este un ordin religios german catolic.
Până la finele secolului XX, acest Ordin religios a evoluat într-o organizație de caritate, înființând numeroase clinici, dar și susținând săpături și proiecte turistice în Israel.
Centrul actual de conducere se găsește la Biserica Ordinului German („Deutschordenskirche”) din Viena. Aproape de Catedrala „Sf. Ștefan" (Stephansdom) din capitala austriacă, se află Trezoreria Ordinului Teutonic, care este deschisă publicului, și arhiva centrală a ordinului. Din 1996, există, de asemenea, un muzeu dedicat Cavalerilor Teutoni, în vechiul lor castel din Bad Mergentheim (Baden-Württemberg), care a fost sediul Înaltului MAestrui în perioada 1525-1809.
Când poți fi ridicat la grad de Cavaler al Ordinului Militar Teutonic
Pentru a fi ridicat la gradul de cavaler al Ordinului Militar Teutonic, trebuiau îndeplinite anumite condiții. De obicei, era vorba de o persoană care demonstra un angajament puternic față de idealurile religioase și militare ale ordinului, în special în contextul apărării creștinismului și în cadrul activităților de cucerire sau protejare a teritoriilor.
În perioada medievală, procesul de înrolare în Ordinul Teutonic și promovarea la gradul de cavaler includea:
Angajamentul religios: Era necesar să fi fost un catolic devotat și să fi avut un comportament moral exemplar, pentru a reflecta idealurile religioase ale ordinului.
Proba de război: În multe cazuri, trebuia să dovedești curaj și abilități militare pe câmpul de luptă, participând la expediții sau campanii militare, cum ar fi cruciadele sau conflictele împotriva dușmanilor creștinismului.
Rădăcini nobile: Mulți dintre cavalerii ordinului proveneau din familii nobile sau din rânduri sociale înalte, ceea ce le oferea acces la astfel de ranguri. Totuși, nu era o regulă absolută, iar uneori meritele individuale și loialitatea față de ordin aveau mai multă greutate.
Inițierea formală: Procesul de înnobilare includea un ritual religios de „promisiune” sau „jurământ”, care se desfășura de obicei într-o biserică, prin care persoana accepta responsabilitățile și obligațiile cavalerului teuton, inclusiv protejarea creștinismului și sprijinirea misiunilor ordinului.
Astăzi, procesul de aderare la Ordinul Cavalerilor Teutoni este mult mai simbolic și se concentrează pe activități caritabile, fără a implica confruntări militare sau obligații teritoriale.
