Ce mâncau țăranii români atunci când îi durea capul? Leacurile uluitoare pe care le aveau anumite alimente
Țăranii români din vechime nu aveau acces la medicamente moderne, dar foloseau alimente, plante și ritualuri cu efecte terapeutice. Multe dintre aceste „leacuri băbești” s-au transmis din generație în generație. Iată ce se știe despre ce mâncau sau foloseau țăranii români când îi durea capul, și ce alimente considerau că au puteri tămăduitoare:
1. Usturoiul – „leacul săracului”
Usturoiul era considerat un remediu pentru aproape orice: dureri de cap, răceală, oboseală, „deochi”.
Țăranii mâncau căței de usturoi cruzi sau îi zdrobeau și îi amestecau cu oțet ori untură, aplicându-i pe tâmple sau pe ceafă.
Se credea că alungă „vânturile rele” sau „duhurile” care aduceau durerea de cap.
2. Mierea
Mierea era un aliment-medicament sacru. O lingură de miere amestecată cu oțet de mere și apă caldă era folosită pentru dureri de cap sau amețeli.
Țăranii spuneau că „îndulcește sângele” și „limpezește mintea”.
3. Vinul cu ierburi
Vinul fiert cu cimbru, busuioc, pelin sau mentă era băut pentru dureri de cap, răceli sau slăbiciune.
Busuiocul, în special, era considerat „sfânt” — se punea și în apă, și în mâncare, și la descântece.
4. Zeama de varză (moarea)
Zeama de varză era considerată un panaceu pentru mahmureală, dureri de cap și „tulburări de sânge”.
Țăranii o beau dimineața, „să le revină capul” după muncă grea sau petreceri.
5. Ceapa
Se mânca crudă, cu sare, sau se făcea cataplasmă din ceapă zdrobită pusă pe frunte sau ceafă.
Se spunea că „trage focul din cap” – adică scade inflamația și calmează durerile.
6. Ceaiuri de plante
Ceaiurile erau leacuri esențiale. Pentru dureri de cap se foloseau:
Menta – pentru răcorire și relaxare
Sunătoarea – „iarba inimii”, pentru dureri și stări nervoase
Teiul – pentru liniște și somn
Cimbrul – pentru circulație și dureri musculare
Țăranii beau ceaiul fierbinte, acoperiți cu o pătură, ca să „iasă boala cu sudoare”.
7. Mâncăruri grase sau ouă crude
Când durerea venea de la „slăbiciune” sau „neputință”, se mâncau ouă crude amestecate cu miere, lapte sau țuică.
Se credea că „întăresc capul și inima”.
8. Sarea
În unele zone, se punea un vârf de sare sub limbă sau se frecau tâmplele cu sare amestecată cu oțet.
Sarea era considerată purificatoare, „alungând boala”.
9. Leacuri ritualice
Pe lângă alimente, se făceau și descântece, de pildă: se stropea cu apă sfințită, se atingea fruntea cu busuioc sfințit sau se „descânta de deochi”.
Uneori se punea o bucată de pâine sub pernă „să tragă boala”.
