Ce origini avea, de fapt, Mihai Viteazul. Cine au fost părinții lui
Mihai Viteazul este una dintre cele mai fascinante și controversate figuri din istoria românilor.
Păstrat în memoria colectivă drept primul unificator al Țărilor Române, el a fost și un personaj cu rădăcini adânci în lumea negustorimii grecești din Constantinopol, într-o epocă în care legăturile de sânge și alianțele politice contau mai mult decât orice altceva. Dar cine au fost, de fapt, părinții lui Mihai Viteazul? Și ce origini avea el?
Moștenirea Șeitanoglu – negustorul cu nume de diavol
Povestea începe cu Mihail, un grec bogat din Constantinopol, stabilit în cartierul Fanar, acolo unde se concentrau marile familii de negustori ai epocii, potrivit Adevarul.
Averea sa colosală provenea din comerț (import-export) și colectarea taxelor – activitate care, așa cum se întâmplă peste tot în lume, l-a făcut extrem de detestat.
Popularitatea sa negativă i-a adus și porecla „Șeitanoglu” („fiul Satanei”), nume care a rămas nu doar în memoria oamenilor, ci și în documentele oficiale otomane. În acea vreme, printre negustorii greci bogați devenise o adevărată modă să adopte numele fostelor mari familii bizantine, pentru a-și spori prestigiul printr-o genealogie „fabricată”.
Așa a apărut și Mihail Cantacuzino – fără vreo legătură reală cu vechii împărați, dar cu o ambiție uriașă.
În cele din urmă, sultanul a decis că uriașa lui avere ar fi mai utilă în visteria imperială și l-a condamnat la moarte, confiscându-i bunurile. Totuși, fiul său, Andronic, a reușit să reconstruiască influența familiei.
Theodora și Târgul de Floci
Andronic avea o soră, Theodora, care, asemenea fraților ei, era negustoreasă – domeniul ei fiind comerțul cu blănuri. Ea s-a stabilit în Târgul de Floci din Țara Românească, localitate ce și-a primit numele tocmai de la comerțul cu păr și blănuri (deși în româna modernă termenul a căpătat alt sens).
În acest oraș prosper, Theodora l-a adus pe lume pe viitorul Mihai Viteazul. Băiatul a primit numele bunicului său, Mihail (Șeitanoglu). Mama sa, datorită dreptului bizantin, se bucura de libertăți juridice depline – putea deține proprietăți, încheia contracte, conduce afaceri și chiar divorța.
Așadar, Mihai a crescut într-un mediu în care femeile aveau un rol economic și social mult mai important decât își imaginează adesea tradiționaliștii de azi.
Cine a fost tatăl lui Mihai Viteazul?
Istoricii sunt de acord că tatăl lui Mihai a fost un alt neocantacuzin, un văr al Theodorei, pe nume Iane (sau Yane). Și el era negustor influent, cu puternice legături în Oltenia.
Mai multe dovezi indirecte confirmă această ipoteză:
- Când Iane devine Mare Ban al Craiovei, îl asociază și pe Mihai în această funcție, otomanii numindu-l „Banul Mihal”.
- În calitate de ambasador al Valahiei la Constantinopol, Iane îl ia cu el pe Mihai, menționându-l în documente ca „fiul său, Banul”.
- Cronicile muntenești vorbesc despre un „negustor grec” care a locuit mult timp în casa Theodorei – cel mai probabil, Iane.
În ochii elitei politice de la acea vreme, însă, originea sa grecească era o piedică serioasă. Pentru a accede la tronul Țării Românești, un pretendent trebuia să fie legat de familia domnitoare a Basarabilor (Dănești sau Drăculești). Cantacuzinii erau bogați și influenți, dar prea recent sosiți în zonă pentru a se fi înrudit cu aristocrația locală.
Un copil din flori cu ambiții imperiale
Mihai Viteazul a crescut, așadar, ca un copil din flori al unei familii de negustori greci care își revendicau (fals) origini bizantine. În Valahia, unde tradiția bizantină era încă vie, visul renașterii imperiului putea prinde aripi.
Psihologic, Mihai a semănat cu Napoleon: un outsider ambițios, educat într-un spirit de mândrie și revanșă, convins că destinul îl cheamă spre măreție. De fapt, Mihai a fost primul Cantacuzino – și implicit primul fanariot – care a urcat pe tronul Țării Românești.
