Ce spune matematica despre traiul românilor. Era sau nu mai bine în comunism?
Afirmaţia „era mai bine în comunism” apare frecvent în discuţii publice — sentimentală, emoţională, dar şi politică.
Ca să vedem ce e mit şi ce e realitate, trebuie însă să coborâm la cifre: venituri, sănătate, acces la bunuri şi servicii, și să le comparăm corect, adică în termeni reali, ajustaţi pentru inflaţie şi puterea de cumpărare.
Analiza realizată de Denis-Alexandru Velciu, publicată pe pagina sa de Facebook și preluată de shtiu.ro, oferă o privire lucidă și argumentată asupra acestei dileme.
1938: România interbelică, la jumătatea Europei
În anul 1938, România avea un PIB pe locuitor de aproximativ 51% din media europeană.
Țara beneficia de o perioadă de stabilitate economică, cu o industrie în plină dezvoltare și relații solide cu Occidentul.
Uzine precum Malaxa sau fabrica IAR erau simboluri ale modernizării, iar economia românească era integrată, dinamică și orientată spre progres.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, însă, soarta României s-a schimbat dramatic. Sub dominația sovietică, uzinele au fost demontate și trimise în URSS, iar economia a fost reconfigurată complet pentru a servi modelului comunist.
1989: Comunismul și prăbușirea economică
După 44 de ani de regim comunist, România ajunsese la doar 32% din media europeană, adică mai săracă și mai izolată decât în 1938. Industrializarea forțată și planificarea centralizată au sufocat economia. Fabricile erau construite pe datorii externe, cu tehnologii învechite, iar producția era ineficientă și prost orientată.
Comunismul a promis modernizare, dar a livrat frig, foame și frică. Alimentele de bază erau raționalizate, magazinele erau goale, iar libertatea de exprimare era inexistentă. Paradoxal, în ciuda celor 44 de ani de „pace”, România a ajuns cea mai săracă țară din Europa.
Matematica e clară: 51% în 1938 → 32% în 1989. Comunismul nu a construit România, ci a distrus-o.
2025: România capitalistă, aproape de media europeană
După aproape 36 de ani de libertate, România a ajuns la 79% din media Uniunii Europene, calculată la paritatea puterii de cumpărare.
În anul 2000 eram la 26%, iar în 2007 — la 45%. Progresul este uriaș: PIB-ul ajustat la inflație este de 7 ori mai mare decât în 1989, iar exporturile au crescut de 14 ori.
De la aderarea la Uniunea Europeană, salariul minim net a crescut de 8 ori, cel mediu de 5 ori, iar pensia medie de peste 6 ori. Infrastructura s-a dezvoltat: de la 113 kilometri de autostradă în 1989, astăzi avem 1.329 kilometri, iar încă 763 de kilometri sunt în execuție.
Comparând în termeni concreți:
- Uleiul – 11 lei/litru în 1989 (raționalizat la 1 litru/lună) → 8 lei/litru azi, disponibil nelimitat.
- Zahărul – 11 lei/kg în 1989 → 4,5 lei/kg azi, de 4 ori mai accesibil.
- Făina – 4 lei/kg în 1989 → 3 lei/kg azi, de 2,2 ori mai accesibilă.
- Untul – 8 lei/100g în 1989 (produs de lux) → 13 lei/200g azi, de 2 ori mai accesibil.
- Dacia 1300 – 85.000 lei (27 salarii medii) → Dacia Logan – 75.000 lei (14 salarii medii), deci cu aproape 50% mai accesibilă.
- Benzina – 9 lei/litru (raționalizată la 20 litri/lună) → 7,5 lei/litru azi, nelimitată.
Asta este matematica reală. Cine spune că era mai bine în comunism, spune practic că 32% e mai mare decât 79%.
De la frig și frică la libertate și prosperitate
Comunismul nu a fost o epocă de aur, ci una de sărăcie, frică și suferință. Capitalismul, cu toate imperfecțiunile sale, a adus libertate, prosperitate și șansa reală de a recupera decalajul cu Vestul.
România de astăzi trăiește cea mai bună perioadă din istoria sa modernă. Avem libertatea de a alege, de a călători, de a spune ce gândim și de a construi o viață mai bună.
Așa cum spune Denis-Alexandru Velciu:
„Matematica nu minte. Nostalgia, da.”
