Cea mai mică catedrală din lume este în București, aproape de Piața Romană. Are o istorie tumultoasă
Puțini bucureșteni știu că la mică distanță de centrul Capitalei se află cea mai mică catedrală din lume. Între Piața Romană și Stadionul Dinamo, pe strada Polonă la numărul 50 găsim Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare”, cu o vechime de peste un secol și care este cea mai mică catedrală din lume. În 100 de ani, de când a fost ridicată, a adunat o mulțime de povești.
Cum a apărut cea mai mică catedrală din lume
La începutul secolului al XIX, mai mulți români din Ardeal au venit în Capitală din raționamente economice dar și politice. Dintre aceștia, un procent considerabil erau membri ai Bisericii Române Unite din Ardeal și duceau lipsa unei biserici „a lor”.
În 1893, preotul Demetriu Radu, care era pastorul greco-catolicilor din București, a cumpărat terenul aflat pe strada Polonă numărul 194 (în prezent 50). Achiziția s-a făcut cu multe dificultăți, deoarece statul nu dorea ca Biserica Română Unită cu Roma că dețină terenuri în Regatul Român, astfel că această suprafață a fost trecută pe numele Bisericii Romano-Catolice.
Aprobarea construirii bisericii a durat 17 ani.
„Biserici latine puteți construi din partea mea oricâte doriți, dar trebuie să vă spun în mod hotărât că nu ne-ar conveni deloc construirea unei biserici româno-unite”, spunea la veemea respectică prim ministrul Ionel Brătianu.
Ministrul Educației era Spiru Haret. El a susținut ridicarea bisericii.
Dar greco-catolicii au avut de îndeplinit o condiție, aceea de a construi biserica într-o curte, nu la stradă, de aceea lăcașul de cult se află și azi la 30 de metri de stradă.
Sfințirea întregii biserici a avut loc la finele anului 1909 sub îndrumarea arhiepiscopului Netzhammer.
Când și de ce a devenit catedrală
Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” a fost construită în stil moldovenesc. Cea mai mică catedrală din lume a avut drept „inspirație” biserica „Sfântul Gheorghe” din Baia, care a fost ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare în urma unei bătălii.
Planurile pentru biserica „Sfântul Vasile cel Mare” au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, care a proiectat și Muzeul Țăranului Român.
În urma semnării Concordatului din 1930 dintre Sfântul Scaun al Romei și Regatul României, biserica „Sfântul Vasile cel Mare” a ieșit din subordinea Mitropoliei de la Blaj și a devenit sediul protopopiatului Capitalei.
O biserică devine catedrală odată cu înscăunarea unui episcop drept conducător al acestor locuri. Acest lucru s-a petrecut aici în anul 1940, când primul episcop auxiliar al Mitropoliei Blajului, Vasile Aftenie, a fost numit vicar general pentru București și Vechiul Regat și și-a stabilit reședința permanentă în Capitală.
Ororile din Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”
În anul 1948, regimul comunist a interzis lăcașurile de cult greco-catolice, iar acest lucru a însemnat și persecutarea mai multor personalități din lumea Bisericii Unite cu Roma. Vasile Aftenie a fost încarcerat în 1948 și ucis doi ani mai târziu pentru credința sa, devenind primul episcop martir greco-catolic.
În funcția de Vicar General al Bucureștiului a fost pus părintele Zenovie Pâclișanu, membru al Academiei Române, istoric și diplomat. Dar și acesta a fost închis și a murit în Jilava.
După revoluția din 1989, credincioșii greco-catolici din Capitală au reînființat parohia Sfântului Vasile cel Mare și au cerut revenirea în biserica de pe strada Polonă. Deși restituirea a fost promisă de BOR în cel mai scurt timp, aceasta a fost amânată mai bine de un deceniu și jumătate.
La ora actuală, cea mai mică catedrală din lumea poate găzdui până la 150 de credincioși iar grădina sa reprezintă un loc excelent de plimbare și chiar de reculegere pentru orice persoană, indiferent de confesiunea religioasă.
