Cele mai frumoase cuvinte de luat cu tine la serviciu
„Te rog, mulțumesc, bravo!”. Cuvintele au fost și rămân o poartă către celălalt. Dacă știm cum șicând să le folosim, atunci vom putea stabili relația potrivită cu cel de lângă noi. Dacă nu, atunci cu siguranță ni se va trânti poarta în nas. Or, nimeni nu-și dorește așa ceva. Ca atare, fiecare dintre noi se străduiește să învețe calea cea mai simplă și, în egală măsură respectuoasă, față de semenul său. Și aplicăm rețeta învățată, și la școală, și la facultate, și acasă, și la locul de muncă.
Poate la locul de muncă e cel mai greu să ne deschidem sufletul și să dăm cu adevărat putere cuvintelor. Fiindcă unii dintre noi sunt mereu atenți la detalii, la sensibilitatea șefului, la manierele celor cu care facem echipă. Și atunci uităm de noi înșine. Sau preferăm să ne punempe ultimul loc, pentru a-i lăsa pe ceilalți să facă impresie. E bine, e rău? Greu de spus? Cel mai în măsură să ofere un răspuns ești chiar tu…Fiindcă și în tine poate sălășlui un lider. Iar un adevărat lider pornește la drum folosind cele mai folosite patru cuvinte din istoria comunicării umane: „ te rog, mulțumesc, bravo!”.
Să apelăm la puterea exemplului: nu vei putea pretinde niciodată cu adevărat unui coleg de echipă, și cu atât mai mult șefului direct, un lucru dacă doleanța ta nu se va încheia cu banala formulă de politețe „te rog!”. De câte ori nu ați auzit în jurul vostru ceva de genul „Am nevoie de ajutorul tău. Te pricepi cel mai bine la chestia asta, iar eu am mare nevoie de ajutorul tău. Te rog, mă ajuți?” Sau: „Am de făcut în două ore un raport despre mărfurile intrate în gestiune în ultima lună. E a doua oară când îl fac, iar șefilor nu prea le-a plăcut cel dintâi. Tu ai mult mai multă experiență în domeniu și am observat că știi să atingi corzile sensibile. Mă ajuți, te rog, hai, te rog frumos!”.
Ce este cel mai spectaculos în toată această chestiune, e faptul că formula nu dă niciodată greș. „Te rog” deschide pur și simplu poarta celuilalt, care devine din colegul de echipă, aproape fără de contur de până atunci, un amic, vechi parcă de când lumea.
„Mulțumesc” e, la rândul lui, un partener de nădejde la locul de muncă. Sigur că depășește sfera celor opt ore de program, dar un simplu mulțumesc adresat colegului de birou care-ți aduce de la imprimantă foile cu ordinea de zi a ședinței în care urmează să dai un amplu raport de activitate poate juca rolul razelor de soare care sparg pe neașteptate plafonul de nori ce-și făcuseră de cap până atunci. Psihologii cred că acest cuvânt, tocit de atât utilizare, e piatra de temelie a creării și consolidării relațiilor sociale. Fiindcă un simplu „mulțumesc” aduce cu sine un sentiment de recunoștință și pentru cei mai mulți dintre noi el e legat de sute de amintiri plăcute, ceea ce presupune aproape mereu și prezența unei stări de bine. „Mulțumesc” atrage așadar după sine o stare pozitivă de a vedea și de a acționa în cele mai multe cazuri.
Colegul de lângă tine nu e ceva picat din cer și posedă, în nouă din zece cazuri, o mare calitate:se poate transforma „peste noapte”. Cu o condiție: să-i apreciezi efortul. Să-i spui sincer, deschis, fără să sune a platitudine: „Ceea ce ai făcut tu azi a fost ceva fanstastic. Eu nu cred că aș fi fost capabilă de așa ceva. Bravo!”. Lauda sinceră e în multe cazuri poate cel mai puternic „motor” de motivare a celuilalt. Un scurt și călduros „bravo” poate lega echipa mai mult de o mie de cuvinte goale. Fiindcă cuvintele ne ating și ne transformă ființa chiar și atunci nu percepem în primă fază ce ni se întâmplă. Celor neîncrezători le propunem un mic test: căutați chiar azi la locurile voastre de muncă un cuvânt cu care să dezghețați inimile și limbile colegilor. Cine știe, poate remarca „Ce lucru minunat ai făcut azi” poate prelua ștafeta. Dacă nu, vă puteți întoarce la exemplele din tinerețea părinților voștri. Pe atunci magia banalului „Îmi pare rău” făcea mai multe minuni decât a produs, la vremea lui, atât de englezescul „coooool”.
