Cine a fost Nicolae Malaxa, cel mai influent om de afaceri al României interbelice. Ce a rămas în urma lui
Nicolae Malaxa (1884-1965), unul dintre marii industriaşi ai României interbelice, a rămas cunoscut în istorie drept fondatorul Uzinelor Malaxa, denumite de comunişti după naţionalizare „23 August”, apoi devenite „Faur”. De asemenea, cunoscut și ca cel mai important, influent, dar și cel mai controversat om de afaceri al României în perioada interbelică, el putea deveni cu ușurință și cel mai bogat român din toate timpurile, dar, din păcate, cifrele exacte lipsesc, detaliile despre imensa sa avere fiind și astăzi un mister.
La 10/23 decembrie 1884 se năştea la Huşi, în fostul judeţ Fălciu (acum județul Vaslui), Nicolae Malaxa. Tatăl, Costache Malaxa, era un comerciant înstărit, iar mama sa, Elena Ruxandra, descendenta unei familii de mici boieri locali, cea a spătarilor Bădărău. Deci, familia avea cu siguranță o situație materială foarte bună.
Viața lui Nicolae Malaxa
Despre viaţa şi omul Nicolae Malaxa, înainte să devină cel mai influent industriaş al României interbelice, nu se ştie aproape nimic. Însă, potrivit unor surse, acesta a făcut școala primară și cea liceul la Iași, a urmat cursurile Universității Politehnice din Karlsruhe, Germania,, una dintre cele mai apreciate facultăți tehnice din lume și în prezent, iar apoi, întors în țară, s-a bucurat, din nou, de sprijinul părinților.
„Pentru studiile superioare pleacă în Germania. Având în vedere organizarea învăţământului românesc din epocă, probabil că perioada germană din viaţa viitorului industriaş începe în 1901 sau 1902. Urmează cursurile Facultăţii politehnice din Karlsruhe. Potrivit unor istorici, Malaxa ar fi urmat cursurile facultăţii în 1910-1912. Este greu de crezut că Malaxa a <copilărit> până la 26 de ani. În plus, perioada prea scurtă a studiilor ridică semne de întrebare”, susține Marian Rotaru, autorul monografiei „Nobleţea unei fabrici. Povestea Mândrei - 100 de ani de experienţă” (2012).
Una din primele afaceri a lui Malaxa a fost fabrica de ulei vegetal Mândra Bârlad, fondată în anul 1911, deși, a făcut, inițial, o presă de ulei în 1909 în Bârlad. În perioada 1917-1918, când avea 33 de ani, ar fi urmat un stagiu la staţia CFR Iaşi. La 37 de ani era deja un inginer cu experiență, cu imaginație și un abil om de afaceri.
Uzinele Malaxa
Întrucât dispunea de mijloacele financiare necesare, Nicolae Malaxa a cumpărat la periferia Bucureştiului un teren viran, unde, începând din 3 august 1921, începe funcţionarea unui atelier de reparaţii locomotive şi vagoane. Începând cu anul 1923, a extins afacerea și a construit de la fundaţie o uzină pentru producerea materialului rulant de calea ferată.
Uzina Malaxa a fost dată în funcţiune în 1927, iar în 1928, a fost finalizată prima locomotivă cu abur Malaxa. De asemenea, politica de resurse umane a industriaşului a făcut ca la Uzinele Faur să aibă în scurt timp 8.000 de angajaţi, iar salariile erau printre cele mai bune din industria românească, dădea o masă gratuită muncitorilor, asigura asistenţă socială, echipamente de protecţie individuale, facilităţi moderne, precum vestiare şi săli de duş. Uzinele faur erau considerate a fi de nivel european.
Acolo a fost fabricată în 1936 prima locomotivă Diesel românească. Locomotivele „Malaxa”, cele mai puternice din Europa, au deţinut calificativ supremaţia mondială, obţinând cele mai importante aprecieri la expoziţiile de la Belgrad (1937) şi de la Milano (1940). În 1945, la Uzinele din Reşiţa, a fost construit automobilul „Malaxa”, considerat a fi primul automobil românesc.
La sfârşitul anilor 30, România ajunge să nu mai importe nici o locomotivă de fabricaţie străină, iar CFR achiziţiona numai de la Uzinele Malaxa. Datorită acestor achiziţii, marea criză mondială nu a afectat concernul Malaxa, dimpotrivă, producţia uzinelor a crescut. În același an, în timp ce era la Viena, Nicolae Malaxa este condamnat la moarte de către comuniști.
„Capul de acuzare l-a constituit faptul că în Uzinele Malaxa s-a fabricat armament utilizat în războiul contra URSS. Războiul se terminase în 1945, ţara era din 1944 sub ocupaţie sovietică, procesul aşa-zişilor criminali de război avusese loc în 1946. La Uzinele Malxa s-a fabricat muniţie şi s-au construit autoşenile militare şi producţia era legiferată prin planul naţional de apărare. Acuzaţia a venit abia în 1948 după fuga industriaşului. Nu numai că legea penală nu se aplică retroactiv, pentru ceva care era legal la un moment dat şi încriminat ulterior. Mai ales că armamentul produs de Malaxa a înzestrat Armata Română”, a mai spus Marian Rotaru.
Astfel, a fugit din Viena în SUA, unde s-a stabilit la New York. A încercat să se relanseze în afaceri acolo, dar nu a mai avut succes, avea deja vârsta de pensionare, era demoralizat de ceea ce a lăsat în ţară, dar şi de boala fiicei sale. În 1965, americanii decid expulzarea lui Nicolae Malaxa şi risca să ajungă în România, ţara care l-a condamnat la moarte. Însă, îaninte sa fie expulzat, în 1965, acesta s-a stins din viață. Nu este menţionat nicăieri locul decesului, probabil a murit la New York.
