Cine a fost primul în Ardeal. Obiectul care dezvăluie un secret vechi de secole
În anul 1775, la rădăcina unui copac din pădurea Chimdru, la doar 5 kilometri de localitatea Biertan, a fost descoperit un obiect ce a devenit un simbol al continuității unui popor creștin în Transilvania, încă din secolul al IV-lea.
Este vorba despre un disc de bronz cu monograma lui Hristos, însoțit de o tăbliță inscripționată cu textul latin „Ego Zenovius votul posui” – „Eu, Zenovius, am depus acest dar”. Deși existența acestui artefact a stârnit multe controverse în rândul istoricilor, mulți considerându-l un element de referință pentru dovedirea prezenței unei comunități creștine daco-romane pe teritoriul fostei provincii romane, teoria unei simple pradă de război rămâne și ea în discuție.
Totuși, ce face acest obiect atât de important? Este pentru prima dată când o astfel de descoperire își face loc în cercurile istorice și devine un argument pentru susținerea unei prezențe românești, de sorginte latină, în Ardeal, mult înainte de venirea slavilor.
În pofida dezbaterilor asupra provenienței sale, autoritățile locale au ales să-l comemoreze, punând o placă memorială în centrul Biertanului, ca simbol al continuității românilor în această regiune.
Biertan – un loc înghețat în timp
Pentru a înțelege mai bine contextul istoric în care se află acest obiect și legătura sa cu Ardealul, este suficient să pătrundem în atmosfera medievală a Biertanului, un sat care pare că a rămas încremenit în timp.
La fiecare pas pe străzile înguste, încărcate de parfum de fân și de fum de la vetrele vechi, se poate simți spiritul unui loc care a cunoscut gloria și tradiția. Biertanul a fost înființat în secolul al XII-lea de către sașii aduși de regele Ungariei, și a devenit una dintre cele mai importante așezări din Transilvania.
Pe acest pământ, sașii au construit o adevărată fortăreață culturală, unde meșteșugurile, viticultura și agricultura au înflorit.
Așezările lor au fost dispuse strategic pentru a proteja regiunea de invaziile tătarilor și otomanilor, iar Biertanul a devenit un centru administrativ important, mai ales după Diploma Andreiană din 1224, prin care regele Andrei al II-lea reconfirma drepturile și privilegii acordate sașilor.
Biertanul – un bastion al civilizației săsești
Biertanul nu a fost doar un sat de meșteșugari și viticultori. De-a lungul secolelor, a fost un loc al învățăturii, al prosperității și al luptei pentru menținerea unei identități.
În 1531, a fost înființată prima școală din localitate, iar învățăturile, predate în limba latină și greacă, au atras elevi din întreaga Transilvanie. Educarea nu se limita doar la băieți, ci și fetele aveau acces la studiile religiei și matematicii.
Acesta a fost un loc unde cultura și educația s-au întâlnit pentru a construi o societate modernă.
Biertanul a fost, de asemenea, martor al unor perioade dificile. De-a lungul secolelor, localitatea a supraviețuit invaziilor, jafurilor haiducilor, epidemiei de ciumă și chiar asediilor militare.
În ciuda acestor vicisitudini, Biertanul a rămas un simbol al rezistenței și al continuității, un loc care a păstrat, chiar și în fața declinului, urmele unei civilizații înfloritoare.
Biertanul în contextul sașilor din Transilvania
Sașii au avut un rol esențial în formarea istoriei Ardealului, iar Biertanul este un exemplu elocvent al acestui impact. Între secolele XIII și XVIII, Transilvania a fost un teritoriu unde sașii au lăsat o amprentă adâncă, construind biserici fortificate și orașe prosperoase.
În 1486, la Biertan a început construcția uneia dintre cele mai frumoase biserici fortificate din Transilvania, iar în 1572, localitatea a fost desemnată sediu al Episcopatului săsesc.
Aceste biserici fortificate nu doar că simbolizează religiozitatea sașilor, dar și un mod de viață, unde comunitățile s-au unit pentru a-și proteja valorile și tradițiile. Biertanul, cu ale sale străzi și biserica sa impunătoare, este un loc care respiră istorie și tradiție, un loc în care fiecare piatră și fiecare clădire spune o poveste.
