Cum afectează faptul că te plângi constant creierul. Ce spun studiile în neuroștiință
Plângerea ocazională este un comportament firesc, o modalitate prin care ne exprimăm frustrările sau nemulțumirile. Dar ce se întâmplă atunci când aceste momente devin un obicei zilnic, iar negativitatea domină conversațiile noastre sau ale celor din jur? Cercetările recente în neuroștiință arată că efectele nu sunt doar emoționale, ci se reflectă direct asupra creierului și a funcțiilor sale cognitive.
Efectele plângerii constante asupra creierului
Atunci când ne plângem frecvent sau suntem expuși constant la nemulțumirile altora, creierul percepe situația ca pe un stres prelungit. Această stare activează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală și crește nivelul cortizolului - hormonul stresului.
Creșterea prelungită a cortizolului poate afecta în mod direct structuri cerebrale cheie, în special hipocampul, responsabil pentru:
- Memorie și capacitatea de învățare
- Concentrare și atenție
- Reglarea emoțiilor
- Luarea deciziilor
Efectele nu apar ca o deteriorare imediată, ci mai degrabă ca o scădere a eficienței neuronale, reducerea neuroplasticității și dificultăți în procesarea informațiilor.
De ce nu doar plângerea proprie contează
Cercetările arată că nu trebuie să fii cel care plânge pentru a resimți efectele negative. Creierul nu face diferența semnificativă între:
- A formula gânduri negative
- A le auzi constant de la alții
Ascultarea repetată a criticilor, pesimismului sau nemulțumirilor altora poate „antrena” creierul să funcționeze într-un tipar negativ automat. În timp, acest proces poate conduce la:
- Ruminație – gândirea obsesivă asupra problemelor
- Dificultăți de concentrare
- Oboseală mentală
- Reducerea stării generale de bine
Practic, creierul se modelează după tiparele la care este expus, iar repetarea constantă a negativității consolidează acest stil de gândire.
Cum se formează „mentalitatea negativă”
Neuroplasticitatea este dublă: creierul se adaptează atât la experiențele pozitive, cât și la cele negative. Așa cum putem antrena optimismul și recunoștința, putem „învăța” și pesimismul, suspiciunea și focalizarea excesivă pe probleme.
Plângerea constantă întărește circuitele neuronale asociate cu lipsa controlului și sentimentul de neputință. Aceasta poate afecta nu doar performanța cognitivă, ci și relațiile sociale și sănătatea fizică pe termen lung.
Strategii pentru a reduce efectele negative
Nu este nevoie să ne reprimăm emoțiile sau să fim „pozitivi forțat”. Cheia este conștientizarea și gestionarea timpului și energiei mentale:
- Stabilește limite în conversații negative – evită discuțiile care consumă energie fără a aduce soluții.
- Transformă plângerea în reflecție constructivă – întreabă-te: „Ce pot face pentru a schimba situația?”
- Alege mediile cu atenție – social media și grupurile de discuții pot hrăni negativitatea, alege conținut care te inspiră.
- Practică mindfulness și recunoștința – concentrarea pe aspectele pozitive crește reziliența mentală și reduce stresul.
Plângerea constantă nu este doar un obicei social aparent inofensiv. Pe termen lung, aceasta poate remodela modul în care creierul procesează realitatea, amplificând stresul și afectând funcțiile cognitive esențiale. Creierul se hrănește cu informațiile la care este expus zilnic, iar întrebarea esențială devine: alegi să îi oferi negativitate sau perspective constructive?
