Cum era pornografia pe vremea lui Ceaușescu. De unde făceau românii rost de reviste deocheate
Pornografia în perioada comunistă diferea total față de cea din prezent. Totuși, cum făceau rost românii din Bucureștiul din Epoca de Aur de conținut pornografic: firme și reviste porno.
Contrabandiștii ofereau românilor conținut pornografic prin prisma casetelor copiate și ale video-playere-lor de care făceau rost.
„Pornografia însemna atunci şi nudiştii de la 2 Mai”
Publicația Adevărul prezintă informații de mare interes pentru curioșii despre pornografia din perioada comunistă. Descoperiți din continuarea articolului mai multe dezvăluiri despre industria pornografică românească din perioada lui Nicolae Ceaușescu.
„Pentru ca pornografia să se întîmple era nevoie, atunci, de contrabandişti, de video-playere şi de casete (răs)copiate, de proiecţii clandestine în case de cultură sau în sufragerii, de canale TV sârbeşti, reviste, postere sau cărţi de joc erotice cumpărate din talciocurile oraşelor de graniţă. Pornografia însemna atunci şi nudiştii de la 2 Mai, şi videoclipurile rock;şi Playboy, şi Kamasutra;şi antena parabolică, şi televiziunea iugoslavă;şi basmul Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici (în versiunea lui de cartoon erotizat), şi Ultimul tango la Paris de Bertolucci sau Decameronul lui Pasolini”, scrie criticul literar Marius Chivu în prefaţa cărţii „Primul meu porno”, antologie coordonată de el şi publicată la editura Art în noiembrie 2011.
„Ai mei erau profesori...”
Scriitorul Cezar Paul Bădescu relata cum sufrageriile celor dornici de a viziona conținut pornografic se transformau în adevărate săli de cinematograf.
„Din nefericire nu am avut video acasă, ai mei erau profesori, nu aveau situaţia materială necesară pentru a cumpăra aşa ceva, în plus, în partea asta din ţară nu prea prindeam nici sârbii, nici bulgarii la televizor. Auzeam însă, ca toată lumea, poveşti de la amici din liceu despre diverse experienţe. Era moda serilor în care se făcea «x dă video», adică era seară de vizionare de filme în care, mai spre dimineaţă, se rulau şi casetele cu filme porno.
Erau acei oameni care-şi transformau sufrageria în sală de cinematograf, în sensul în care taxau inclusiv bilete la intrare. Ştiu că preţul era în jur de 5-10 lei de bilet. Aceste seri începeau în general cu filmele de acţiune, cum ar fi Rambo şi se terminau în acelaşi mod glorios, cu filme porno. Aceşti amici îmi povesteau că veneau chiar şi femei, dar că atmosfera nu era niciodată intimă. Fiind mulţi oameni, la aceste ocazii se făcea de obicei băşcălie“, îşi aduce aminte scriitorul Cezar Paul Bădescu.
